Gheorghe Lazăr - un om cu dublă vocaţie

Vocaţia dublă, de teolog şi matematician, îl face pe Gheorghe Lazăr demn de interesul nostru, ca şi căutători ai unor modele umane care să concretizeze ideea că trebuie depăşită scindarea cunoaşterii.

Locul naşterii sale este un sat de lângă Sibiu, anume Avrig. Anul naşterii: 1779. În ceea ce priveşte educaţia, putem spune că a frecventat şcolile săseşti de la Sibiu, apoi a studiat filosofia şi dreptul la Cluj. Datorită rezultatelor sale deosebite la învăţătură, în 1806 împăratul Francisc al II-lea i-a acordat o bursă pentru a studia teologia la Viena. În afară de teologie, la Viena a urmat şi cursuri de fizico-matematici.

În 1811, era profesor al Institutului teologic nou-înfiinţat la Sibiu şi, în plus, ţinea predici la biserici.

Gheorghe Lazăr s-a afirmat ca traducător: este autorul unui Dicţionar german-român şi a Gramaticii germano-române pentru tinerimea valahică. A scris, de asemenea, o traducere privind Teologia creştină şi un compendiu de geografia Transilvaniei.

Plecat apoi la Bucureşti, a înfiinţat Şcoala Naţională „Sfântul Sava“, unde a predat istoria, filosofia şi matematicile (aritmetica, geometria şi trigonometria). Ion Heliade Rădulescu, elev al lui Gheorghe Lazăr, la rândul lui profesor la Şcoala „Sfântul Sava“, a preluat de la maestrul său predarea aritmeticii şi a geometriei, acestuia din urmă rămânându-i să predea doar trigonometria.

La deschiderea şcolii, Lazăr publică o Înştiinţare de toată cinstea vrednică tinerime, în care vorbeşte despre trecerea timpului şi invită tinerii la „a trece la condica şcolii“ şi a începe „paradosirea materiilor“. Acesta este textul. „Vremea trece iute, nu se mai întoarce şi ne fură anii vieţii în sineşi, noi rămânem tot lipsiţi şi neciopliţi, pentru aceea, grăbiţi-vă, nu întârziaţi a vă arăta şi a vă trece la condica şcolii, ca apoi, puindu-le toate la cuviincioasa orânduială, să putem începe, cu ajutorul lui Dumnezeu, cât mai degrabă paradosirea materiilor după rândul de mai jos însemnat.“

Obiectele de studiu erau împărţite în trei categorii: a) pentru „cei mai slăbănogi sau mai de tot nedeprinşi“ („care aveau a învăţa „cunoaşterea slovelor şi slovenirea cuviincioasă, cetirea desăvârşit, Catehismul şi istoria biblicească“); b) pentru cei care trec „la altă tagmă de învăţătură, unde vor asculta, printre altele, poetica şi mitologhia“; c) pentru „cei mai în vârstă şi deprinşi cu toate acestea, care vor învăţa gheografia şi gheometria“.

Cei care doreau să devină preoţi puteau participa la un program liturgic care să-i ajute să-şi împlinească această vocaţie: „Pentru cei ce vor să treacă la cinul preoţesc, se vor orândui osebită vreme şi ceasuri pentru ascultarea sfintei liturghii, dogmelor credinţei şi cunoştinţa legii creştineşti şi altele mai trebuincioase“.

Aritmetica matematicească a lui Gheorghe Lazăr începe cu Punerile de aritmetică, adică tabla de materii sau cuprinsul. Noi nu suntem interesaţi de ce va fi conţinând efectiv tabla de materii, dar cu siguranţă suntem seduşi de frumuseţea limbii vechi.

Gheorghe Lazăr a făcut traduceri ale textelor având conţinut matematic şi unii dintre termenii folosiţi de el se mai păstrează, desemnând operaţii matematice: adunare, scădere, înmulţire, împărţire etc. Elevii de azi se vor amuza cu siguranţă aflând alţi termeni, folosiţi în Aritmetica matematicească sau Trigonometria cea dreaptă: câtăţime pentru cantitate, desfacere pentru rezolvare, hotărâre pentru definiţie, frângeri pentru fracţii, triunghi asemenea piciorat pentru triunghi isoscel, triunghi piezişat pentru triunghi oarecare, privire pentru teoremă, atingătoare pentru tangentă, tăietoare pentru secantă. Chiar dacă nouă ne par amuzanţi, termenii erau sugestivi şi credem că vrednica tinerime învăţa cu drag matematica şi celelalte materii predate la Şcoala „Sfântul Sava“.

În 1821, odată cu începutul mişcării revoluţionare, şcoala a fost închisă. Gheorghe Lazăr a plecat din postul de director şi profesor al acestei şcoli în satul său natal, Avrig, unde a murit, în 1823.