Grigore Ilisei: o seamă de dialoguri spre luminare

Cu titlul „Convorbiri, taifasuri, divanuri, portrete”, publicat recent la Editura Doxologia, Grigore Ilisei se află la al cincilea volum de interviuri, ilustrând în acest fel vocația sa de publicist aflat mereu în căutarea frumosului din oameni. Pentru că a fi jurnalist, dincolo de dorința de a-i informa pe alții, trebuie să fii în primul rând un om interesat de oameni, căci, dacă nu vezi omul din mijlocul întâmplării, evenimentele și cursul lucrurilor le poți proiecta corect pe marele ecran al istoriei, dar totul va rămâne rece. Or, Grigore Ilisei, el însuși un om interesant, este curios și cu dorința de a găsi destine interesante pentru a le propune drept modele, de aceea provoacă prin interviurile sale oameni care au însemnat și înseamnă ceva pentru istoria neamului și o face cu toată pasiunea voca­ției. Autorul știe că a cunoaște un om este lucrul cel mai important în meseria de jurnalist, pentru că a cunoaște omul este a cunoaște epoca, istoria, cultura, ideile sale. Conștient, deci, de aceste lucruri și profesându-și la nivelul cel mai înalt meseria de jurnalist, care nu doar informează, ci și formează, Grigore Ilisei lucrează cu aurul profesiei ce aparent ar lucra mai mult cu efemerul.

Autorul însuși se confesează astfel în legătură cu arta interviului: „Socotesc dialogul ca unul dintre modurile cele mai stimulative de cunoaștere între oameni și-l văd ca o potecă ce duce la comuniunea mult dorită. Îndeletnicirea de om de radio și televiziune de aproape o viață mi-a îngăduit să practic acest gen de presă și să-i dau, așa cum au observat unii dintre comentatori, dar mai ales mulți ascultători, telespectatori și cititori, o coloratură personală. Taifasul, divanul, convorbirea în optica mea au îmbrăcat haina mărturisirii, conturându-se astfel de multe ori din țesătura de vorbe, portrete interioare. Poftirea la sfat, climatul de încredere, creat spontan și reconfortant, au avut drept rezultat destăinuiri revelatorii, care altfel, cum au declarat unii interlocutori, n-ar fi fost, poate, făcute niciodată”.
Nu este puțin lucru să poți citi în același volum dialoguri atât de consistente și de edificatoare cu personalități din mai multe domenii ale culturii noastre: Eugen Barbu, Titus Popovici, Augustin Z.N. Pop, Mihai Drăgan, Dumitru Micu, Ștefan S. Gorovei, Vitalie Belousov, Constantin Ciopraga, Adrian Marino, Dimitrie Vatamaniuc, Liviu Leonte, Elvira Sorohan, Ștefan Oprea, Nicolae Turtureanu, pr. prof. Nicolae Achimescu, Gelu Ionescu, Constantin Hrehor, acad. Emilian Popescu, Înaltprea­sfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Zoe Dumitrescu-Bușu­lenga, Înalt­prea­sfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Alexandru Zub, Grigore Vieru, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (pe când era arhimandrit).
Citind culegerea aceasta de dialoguri, te îmbogățești cu o seamă de noțiuni, afli multe lucruri din culisele unor bresle, cum ar fi cea a scriitorilor sau a profesorilor universitari, dar poți și să reconstitui multe aspecte de istorie recentă: din comunism, din viața trăită în exil de unele personalități române emigrate în acea perioadă, perspective privind mersul lumii noastre după evenimentele din decembrie 1989.
Valoarea cărții de față este dată atât de interlocutori, de profunzimea răspunsurilor pe care le-au oferit, cât și de inițiatorul convorbirilor, care dovedește încă o dată că este la fel de important și cum pui întrebările, și felul delicat și înțelept în care știi să asculți.
Grigore Ilisei (născut în 1943, în Mălini, județul Suceava) este un nume de referință în istoria presei românești, domnia sa fiind un remarcabil om de radio și televiziune, având vocația începuturilor: în decembrie 1989 a redeschis, împreună cu alți colegi, postul Radio Iași, iar după 1990 a contribuit la înființarea studioului teritorial al Televiziunii publice din Iași, al cărui director a și fost o vreme. A publicat zeci de cărți de proză, monografii și studii de artă, talentul de publicist fiind dublat totdeauna de acela de scriitor.