Ideea creştină: Gânduri despre Sfânta Liturghie

Credinciosul ortodox recunoaşte în Biserică tot ceea ce-i modelează fizionomia spirituală şi tot ceea ce-i hrăneşte viaţa. În Biserică se află într-un neîntrerupt contact cu adevărurile fundamentale ale vieţii creştine.

Atmosfera sfântă a slujbelor, meditaţia asupra marilor adevăruri exprimate prin dogme, cântările ce evocă o perspectivă esenţială asupra existenţei umane - toate acestea fac din viaţa liturgică o minunată cateheză hristologică şi trinitară. Biserica apare ca o prezenţă vie; ea nu încetează să ofere fiilor săi hrana duhovnicească de cea mai mare importanţă, anume Tradiţia, Sfânta Liturghie şi scrierile Sfinţilor Părinţi.

Regretatul Paul Evdokimov făcea următoarea remarcă în bine cunoscuta sa lucrare, „Ortodoxia“: „Faptul că bisericile ortodoxe sunt atât de pline de lumină, de căldură şi de intimitate se explică prin aceea că fiecare colţişor al pereţilor este însufleţit de reprezentarea Cerului. În Biserică, omul se află în comuniune cu strămoşii săi, cu îngerii, cu proorocii, cu Apostolii, cu mucenicii şi cu sfinţii. Credinciosul se simte cu adevărat în vizită la Dumnezeu şi în cerul lui Dumnezeu. Icoanele, cultul, slujbele care pătrund până în cele mai mici detalii ale vieţii de zi cu zi, Sfânta Scriptură, toate constituie prezenţe vii care fac din cer o realitate apropiată, intimă, palpabilă“.

Cu toate acestea, este limpede faptul că nucleul şi punctul culminant al ciclului liturgic de fiecare zi o constituie Sfânta Liturghie. Toate celelalte slujbe sunt, cumva, un soi de „pregătire“pentru participarea la „Sfintele, Preacuratele, Cereştile, de viaţă Făcătoarele, Înfricoşătoarele lui Hristos Taine“. Ceasurile, vecernia, miezonoptica, utrenia, toate ne apar drept preludii care pregătesc credinciosul pentru participarea la Sfânta Liturghie.

Sfânta Liturghie reprezintă mulţumirea pe care I-o aducem lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa mântuitoare.

La ultima Sa Cină împreună cu Apostolii, Domnul Hristos a făcut două gesturi semnificative. Împărţind celor prezenţi pâinea frântă, în chip de Trup al Său, Domnul a dat de înţeles că nu există şi nu va exista alt mijloc de a dobândi Împărăţia cerurilor decât jertfa Sa. Împărţindu-le vinul şi spunând că nu va mai gusta din el până nu-l va putea bea, împreună cu dânşii, în Împărăţia cerurilor, Domnul le dă de înţeles că, în ciuda suferinţei pe care o va îndura, toate cele câte le-a vestit se vor împlini. (sursa: www.ioannis.loupassakis.free.fr)