Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Iisus Hristos - un patriot desăvârşit

Iisus Hristos - un patriot desăvârşit

Un articol de: Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon - 21 Dec, 2007

▲ Pentru echilibrul echitabil între „naţional“ şi „universal“ Îl avem model desăvârşit pe Iisus Hristos ▲

A-L numi pe Iisus „patriot“ poate produce mirare pentru cineva obişnuit doar cu numirile consacrate, ca Mesia, Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, Răscumpărătorul etc. În contextul întregii Sale misiuni, vedem că Iisus Hristos este într-adevăr Mesia-Mântuitorul, ca Dumnezeu-adevărat, dar şi patriot desăvârşit, ca Om-adevărat. Ca Mântuitor, aparţine întregii lumi, desigur, dar ca Om a voit El Însuşi a-Şi lega numele de o familie şi un neam anume, căci, pe de o parte, El Şi-a arătat iubirea Sa dumnezeiască faţă de toţi oamenii, pe de altă parte, însă, oricine poate observa cât de mult şi-a preţuit familia şi ţara în sânul căreia S-a născut ca Om. Se ştie că patriotismul este unul dintre simţămintele omeneşti cele mai profunde, iar Iisus Hristos a avut, fără nici o îndoială, şi acest simţământ ales, odată cu toate celelalte simţăminte nobile.

El ne este Model desăvârşit şi-n această ipostază, spre a nu uita, astfel, că şi noi, fiecare, aparţinem unei patrii căreia-i suntem datori cu recunoştinţă, fidelitate şi iubire jertfelnică. Se impune această reînviere a simţămintelor patriotice mai ales acum, în zilele noastre, când felurite curente şi opinii venite de aiurea voiesc a ne impune o gândire aşa-zis „modernă“, „europeană“ şi „democratică“, potrivit „noii ordini mondiale“, în care graniţele trebuie „transparentizate“, iar cuvântul „naţional“ scos din Constituţie şi, dacă se poate, şi din vorbirea curentă.

Pentru echilibrul echitabil între „naţional“ şi „universal“ Îl avem model desăvârşit pe Iisus Hristos. „Cartea neamului“ Său, de fapt „arborele genealogic“ pe linie omenească, este prezentată de doi Evanghelişti, Matei şi Luca. Între ei apar diferenţe de nume şi chiar ordinea genealogică este diferită, datorită scopului diferit pentru care ei au scris. Matei compune Evanghelia pentru iudeii din Palestina şi notează numele în ordine descendentă, de la Avraam până la Iosif şi Maria, scopul său fiind să arate că Iisus este Fiu al lui Avraam, frate cu iudeii, profeţit şi aşteptat să-Şi mântuiască neamul, El fiind plinirea profeţiilor. Luca adresează Evanghelia unui patrician roman (Teofil), aşadar de neam păgân (şi, prin el, tuturor neamurilor), notând numele în ordine ascendentă, ajungând în final la Adam şi, atenţie!, la Dumnezeu, scopul propus de el fiind acela de a demonstra că Iisus este fiu al lui Adam şi al lui Dumnezeu, deci frate cu toţi oamenii şi Mântuitor al întregii lumi. Iar notarea diferită a numelor se explică prin faptul că Matei îi nominalizează pe strămoşii naturali ai Domnului (Avraam, Iesei, David, Maria etc.), Luca pe cei legali (Iosif, Eli, Matat, Iuda…, Adam, Dumnezeu). Numai studiate comparativ, genealogiile ne revelează cât de armonios se împleteşte slujirea lui mântuitoare, atât în plan patriotic-naţional, cât şi în cel universal. Şi încă un amănunt, extrem de important: genealogiile nu cuprind doar nume din sânul poporului israelit, deşi acestea sunt majoritare, ci şi ale altor neamuri, ca de pildă Rahav canaanita şi Rut moabiteanca, pentru a se evidenţia caracterul universal al mântuirii.

Învăţătura Sa adresată întreg neamului omenesc, evident, o vesteşte întâi celor de un neam cu El. Chemarea prioritară a neamului israelit apare evidentă aproape în toate faptele şi pildele lui Iisus. Această întâietate oferită de Iisus neamului din care S-a născut are, deodată, un caracter firesc şi pedagogic. Anume, ca să ne arate că pentru a fi crezut că iubeşti întreaga lume şi că eşti dispus să te jertfeşti pentru binele omenirii, trebuie mai întâi să-ţi dovedeşti iubirea şi jertfelnicia în familia ta şi în neamul tău. Iar pentru a fi cu adevărat „comunitar“ şi „universal“, trebuie mai întâi să fii patriot, în toată puterea cuvântului. Nimeni nu va înţelege europenismul şi universalismul autentic, dacă nu va şti ce înseamnă patria mamă. Iar cuvântul sacru, „patrie“, cuprinde deodată: teritoriul geografic şi istoric (se înţelege, nemutilat de vecini!), populaţia, limba, cultura, religia ş.a. În trei cuvinte: pământul, poporul şi tradiţiile. Iisus Hristos, Mântuitor universal, n-a călcat în picioare Legea şi Tradiţia Veche a patriei Sale pământeşti, ci a împlinit-o, a desăvârşit-o, i-a înnobilat valoarea morală. N-a golit-o de sfinţenie şi moralitate, căci Însuşi a făgăduit: „N-am venit să stric Legea, ci s-o plinesc!“ (Matei 5, 17). Aşadar, a fost voia Lui să poarte pecetea unei naţionalităţi ca Om şi nu S-a dezis de acest fapt. Vorba hâtrului Petre Ţuţea, dând replică unuia care afirma că Iisus, ca Mântuitor universal, nu putea fi evreu: „Ba a fost, că doar nu s-a născut la Focşani!“.