Importanța păstrării tradițiilor

Trăim într-o altă lume decât acum o sută sau chiar douăzeci de ani. Ne confruntăm cu provocări care, chiar dacă au precedente, țineau doar de istorie.

Știam, de pildă, despre pandemia de gripă spaniolă - dar o vedeam ca un lucru de demult, care nu ne prea privea și nici nu ne gândeam la ea decât când dădeam întâmplător peste relatări din vremea ei. Cine se gândea că vom trece și noi printr-o pandemie care a provocat aproape 700 de milioane de îmbolnăviri și a ucis aproape 7 milioane de oameni?

Știam de asemenea despre cele două războaie mondiale (există printre noi mulți oameni care l-au trăit pe al doilea și chiar unii care l-au prins pe primul) și despre diverse războaie locale, grație literaturii, filmelor, documentelor, documentarelor și istoriei de la școală. Dar cine se gândea că vom avea unul la graniță, care durează de peste un an și care ne implică direct în mai multe feluri (social, diplomatic, economic, militar, financiar etc.)?

În al treilea rând, suntem spectatorii, dar și actorii unui fenomen tot mai spectaculos care s-ar putea rezuma în cuvintele „lumea se mută pe internet”, implicând majore modificări de comportament și obiceiuri și ducând, recent, până la provocarea inteligenței artificiale. Tehnic vorbind, nu este deocamdată chiar o inteligență comparabilă cu cea umană, dar vorbim cu ea precum cu un om și o punem să ne rezolve multe probleme, inclusiv temele școlare...

În fine - fără a epuiza astfel dimensiunile noii realități -, trăim într-o lume în care se vorbește tot mai mult despre diversitate, dar și despre dizolvarea granițelor, dispariția banilor fizici și, una peste alta, ipotetica transformare a lumii într-un uriaș sat planetar, în care să conteze tot mai puțin unde te-ai născut, unde trăiești, unde muncești și ce obiceiuri moștenești. Dacă ne gândim un pic, cam asta visau comuniștii (vezi, de pildă, romanul „Nebuloasa din Andromeda” al lui Ivan Efremov) și probabil visează și acum cei care au rămas și care fac tot mai mulți tineri adepți - dar nu acesta e subiectul rândurilor de față.

Întrebarea e: În aceste condiții, mai are vreun rost să ținem de tradiții? Mai ales cele religioase, respectiv cele care țin de etnografie și folclor?

Răspunsul este: Tot rostul din lume! Mai exact, e mai important decât oricând! Termenul de multiculturalism, de asemenea foarte la modă, presupune, inclusiv etimologic, că vorbim despre culturi diferite, nu că ne propunem să avem toți una singură! A fi cetățean european, de pildă, înseamnă să poți circula liber, să te poți stabili și să-ți faci o carieră oriunde în Europa, dar dacă nu duci cu tine, sublimate, istoria și tradițiile neamului tău și ale religiei tale nu devii mai european, ci mai anonim. Mai al nimănui.

Nu se pune problema să te-mbraci în ițari și să dansezi sârba în biroul tău dintr-o corporație occidentală. Trebuie în schimb să fii, în esență, ceea ce au fost părinții, bunicii și străbunicii tăi. Să serbezi Paștile, Crăciunul și celelalte praznice creștin ortodoxe, oriunde te-ai afla, fără teama că lezezi sensibilitățile altor credințe, culturi și tradiții, care au la rândul lor dreptul să se manifeste. Să nu uiți de unde-ai venit. Să nu uiți că, pentru a ajunge acolo, oriunde, au contat și ogorul arat cu greu de strămoșii tăi, și vitejia armatelor române, şi forţa şi inteligenţa marilor oameni de stat, și eforturile familiei tale.

Pe scurt, să fii român. În Româ­nia, în Australia, în Canada, oriunde.