Împreună lucrător al lui Dumnezeu

Când Fiul lui Dumnezeu intră în lume prin întrupare, schimbă istoria, iar viețile oamenilor se transformă prin convertire. Hristos aduce în lume posibilitatea schimbării radicale a ființei umane, nașterea unui om nou. Viețile sfinților și scrierile ascetice sunt dovezile credibile ale faptului că pentru creștini trecutul nu este definitiv, nu te blochează, iar mântuirea se poate începe din orice punct al vieții noastre.

De la unul dintre asceții deșer­tului egiptean, Avva Serapion, a rămas istoria unei convertiri, fascinante, pentru că arată cum se întrepătrunde lucrarea lui Dumnezeu cu acțiunile oamenilor. Bătrânul vede o prostituată într-un sat din Egipt, așa că merge la ea și îi spune să se pregătească pentru că seara urma să vină și să își petreacă noaptea împreună. Când bătrânul so­sește, îi cere femeii să aștepte, pentru că el trebuie să își săvârșească mai întâi rânduiala. Și ascetul a început slujba. „A citit psaltirea și la fiecare psalm făcea câte o rugăciune pentru prostituată, cerând lui Dumnezeu s-o convertească și să o mântuiască. Și Dumnezeu l-a ascultat. Femeia s-a așezat tremurând lângă bătrân și a început să se roage cu el, iar când au isprăvit Psaltirea, ea a căzut la pământ.” Înțelege că monahul nu a venit la ea pentru păcat, ci ca să îi mântuiască sufletul. Prin urmare, îi cere să o ducă undeva unde să își închine viața lui Dumnezeu. „Bătrânul a luat-o, a dus-o la o mânăstire de fecioare și a încredințat-o unei amme, zicându-i: Ia-o pe sora aceasta, dar nu-i pune jug sau poruncă precum celorlalte surori, ci, dacă vrea ceva, dă-i, iar dacă vrea să plece undeva, las-o să plece“. În felul acesta, femeia își începe pocăința în libertate, ghidată de bătrân și de mișcările sufletului ei. Și treptat asceza pe care o practică se intensifică tot mai mult, fosta prostituată devenind „plăcută lui Dumnezeu tot restul vieții sale”.

Sunt cel puțin două mari căi de reflecție pe care putem porni inspi­rați de această apoftegmă. Prima dintre ele privește nădejdea în lucrarea lui Dumnezeu, care nu Își abandonează creația. Și nu doar că nu abandonează creația în ansamblu, dar nici la nivel personal, pe fiecare în parte dintre noi nu ne pierde din vedere. Iar purtarea de grijă a Domnului se manifestă în cele mai neobișnuite și impredictibile moduri.

A doua cale de reflecție pe care putem porni îl privește pe ascet și ne spune ceva despre natura lucrării duhovnicești. Avva Serapion a primit de la Dumnezeu darul iubirii, care îl face să se asemene Domnului. Asemănarea cu Dumnezeu în dragoste îl face să fie creativ și să meargă pe căi nebătătorite și să își asume riscuri pentru mântuirea aproapelui. Tocmai modul creativ în care își manifestă iubirea pentru aproapele îl face pe Avva Serapion să fie un „prieten” al lui Dumnezeu, care face lucrarea Lui în lume.