Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei În limba gutuiască, despre Crăciun!

În limba gutuiască, despre Crăciun!

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Repere și idei
Un articol de: Ștefan Mitroi - 22 Dec, 2017

E limba în care vorbește gutuiul de la geamul camerei în care dorm. Uneori mă ceartă că l-am smuls de lângă ai lui, aducându-l în inima Bucureștiului.

În inima mea, îl corectez eu, liniștindu-l.

A început să mă creadă abia când m-am apucat să-i învăț limba. Mai întâi sub formă de parfum, ajutându-mă de florile ce, prinzând gustul cerului, încercau în fiecare primăvară să treacă dincolo de streașina casei. Am văzut cu ochii mei venind cerul la ele. O dată în chip de ninsoare târzie. S-au îmbrățișat scurt, după care, câteva nopți la rând, stelele au mirosit a floare de gutui, iar mai târziu, către toamnă, s-a umplut curtea casei mele de lumină.

De la frunzele ce pâlpâiau pe crengi, ca niște candele pe care nu știam cine le aprinsese.

Anul acesta nu s-au stins decât zilele trecute, spre deosebire de mesteacănul din colțul opus al casei, care s-a despuiat de prin noiembrie de ultimele frunze.

Chiar înainte de a purcede la scrierea acestor rânduri, gutuiul mi-a bătut în geam c-o lumină ce mi-a amintit de parfumul florilor din primăvară.

Oare înflorise din nou?!

Nu, căzuseră primii fulgi de zăpadă, iar lumina cu care gutuiul mă chema afară era de la gutuile ce stăteau zgribulite pe ramuri. Ca niciodată, or să fie acolo și-n ziua de Crăciun.

Cum să nu-ți fie drag să înveți gutuiasca?, o limbă ce este pentru gutui la fel cum este zăpezeasca pentru zăpadă sau vultureasca pentru vulturi!

Deși m-am grăbit să cumpăr, ca în fiecare an, brad, de data aceasta, pomul meu de Crăciun o să fie gutuiul. Și-o să cântăm, începând cu seara de Ajun, amândoi, în limba lui, colinde!