Începuturi și sfârșituri

Erau doi mari colecționari în tot orașul. Unul de începuturi, altul de sfârșituri. Locuiau amândoi pe aceeași stradă. Cel de sfârșituri, la începutul străzii, celălalt, de începuturi, la sfârșitul ei.

Cele mai căutate erau începuturile. Oamenii din oraș aveau mereu câte ceva de început, dar nu știau cum. Îi scotea întotdeauna colecționarul de începuturi din încurcătură. Se găseau în colecția lui începuturi de orice. Chiar și de cărți. Pe strada învecinată trăia un scriitor. Se bucurau de mare succes cărțile lui. Și asta datorită felului în care începeau. Scriitorul respectiv s-ar fi lăsat, fără nici o îndoială, de scris dacă n-ar fi existat colecționarul de începuturi. Împrumuta cel mai bun început de la acesta, de restul urmând să se ocupe el, restul însemnând paginile cuprinse între început și sfârșit. Sfârșitul îl lua de fiecare dată de la colecționarul de sfârșituri.

Mai existau în oraș și câțiva poeți. Tot așa și ei, nu știau cum să-și înceapă și să-și încheie poeziile. Le săreau iute în ajutor cei doi colecționari. Scriitorul și poeții nu erau singurii oameni din oraș care se bucurau de sprijinul celor doi. Cel mai des beneficiau de mărinimia acestora îndrăgostiții.

Începuturile de dragoste erau cele mai grele. Aproape la fel de grele ca sfârșiturile. Începuturile și sfârșiturile de viață se găseau și ele în număr mare în colecțiile celor doi. Dar pe ultimele nu le cerea aproape nimeni. De aceea îi și mergea atât de bine colecționarului de începuturi. Nici colecționarul de sfârșituri nu se putea plânge, deși nu avea niciodată succesul celuilalt.

Era un noroc fără seamăn să trăiești într-un oraș ca al nostru. Când simțeai că ți se apropie viața de sfârșit, dădeai fuga la colecționarul de începuturi și o luai de la capăt. Când te pomeneai cu vreo nenorocire pe capul tău, țuști la colecționarul de sfârșituri și scăpai iute de necaz.

Toate mergeau de minune, până într-o zi, când... Când s-au transformat ambele colecții în scrum. Cei doi colecționarii și-au dat foc reciproc. Cel de începuturi, pentru că celălalt refuzase să-i ofere un sfârșit de război pentru fiul său, care murise cu arma în mână pe front. Cel de sfârșituri, pentru că ceruse să se mute în locul celui de începuturi, însă acesta nici nu vrusese să audă. Adică de ce colecția de sfârșituri să se afle la începutul străzii, iar cea de începuturi la sfârșitul ei?!

A trebuit ca, din ziua aceea, oamenii din orașul nostru să se descurce singuri. Și cu sfârșiturile, și cu începuturile. În ce privește scriitorul și cei câțiva poeți, s-au lăsat, de atunci, cu toții de scris.