Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Îngăduința pentru cei apropiați

Îngăduința pentru cei apropiați

Un articol de: Paul Siladi - 27 Mai, 2020

Găsim la avva Pimen o apoftegmă puțin neo­bișnuită. „Câțiva frați l-au întrebat pe avva Pimen «Cum își poate suporta avva Nistheroos ucenicul?» Avva Pimen zice: «Dacă aș fi fost eu, îi puneam și pernă sub cap». Avva Anub îl întreabă: «Și ce i-ai fi zis lui Dumnezeu?» Avva Pimen răspunde: «I-aș fi zis: Tu ai spus: Scoate mai întâi bârna din ochiul tău și după aceea ai grijă să scoți paiul din ochiul fratelui tău».”

Bogăția relațiilor umane și a tipologiilor pe care ni le oferă Patericul este deosebit de mare, ținând seama că avem de-a face cu oameni singuratici, care își petreceau mult timp în rugăciune și în felurite munci solitare. Cei trei asceți pe care îi avem pomeniți aici sunt cunoscuți cititorilor Patericului. Avva Pimen este monahul căutat pentru discernământul și echilibrul său (de la el au rămas cele mai multe apoftegme), avva Anub este fratele său după trup, mai în vârstă, iar Nistheroos este „prietenul avvei Antonie”. Subiectul discuției este ucenicul avvei Nistheroos, despre care putem bănui din felul în care se referă cu toții la el că era nesuferit. În condițiile vieții în deșert, apropierea dintre un bătrân și ucenicul său era destul de mare. Depărtați de lume și de feluritele ieșiri în afara lor înșiși, încordați în asceză și în căutarea lui Dumnezeu, acești monahi sunt atenți să nu fie tulburați, să nu le fie afectată liniștea, contemplarea și rugăciunea. Dacă în mod obișnuit este dificil să locuiești cu un om rău, în deșert totul este amplificat și lucrurile se complică și mai mult.

Raporturile cu ucenicii în lumea monahală sunt raporturi filiale. Bătrânul are rolul de tată duhovnicesc, care îl conduce pe fiu înspre vederea lui Dumnezeu. Dar până să ajungă la aceste înălțimi ultime, și monahii înoată prin noianul slăbiciunilor umane. În cazul legăturilor filiale, există o mare ispită a părinților: aceea de a trăi prin delegație, în copiii lor, pe care vor să îi modeleze ca pe niște ființe perfecte, după chipul și asemănarea modelului imaginat de ei. Dar aceasta este deja o cădere.

Avva Nistheroos își tolerează ucenicul insolent, avva Pimen merge și mai departe și zice că i-ar acorda mai multă atenție unui asemenea ucenic, că i-ar pune și „perna sub cap”. Și pentru că fratele mai mare al lui Pimen e nedumerit, avva citează din capitolul 7 al Evangheliei după Matei: „Scoate mai întâi bârna din ochiul tău și după aceea ai grijă să scoți paiul din ochiul fratelui tău” (Mt. 7, 9). Acest cuvânt al Domnului înseamnă, în mod esențial, un singur lucru: nu te poți despătimi prin dele­gație, anumite lucruri, inevitabil, fiecare trebuie să le facă pentru sine. Bătrânii trebuie să îi învețe pe ceilalți prin exemplu personal și nu prin coerciție. Aceasta este ordinea firească.

Atâta timp cât te vei privi pe tine fără de îngăduință, vei putea fi îngăduitor cu cei din jurul tău. În primul rând cu cei foarte apropiați, care adesea sunt mult mai greu de răbdat decât „aproapele” aflat la mare distanță, cu care nu te intersectezi constant pentru a vă frăgezi unul altuia rănile.

Citeşte mai multe despre:   Avva Pimen