Înjumătăţirea Cincizecimii, zi de cinstire a lui Hristos

La 40 de zile de la Paşti prăznuim Înălţarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, până atunci, toate zilele fiind închinate serbării Învierii. După încă 10 zile de la Înălţare prăznuim Pogorârea Duhului Sfânt

(Cincizecimea sau Rusaliile). Aceste sărbători sunt fundamentale pentru istoria mântuirii neamului omenesc.

Perioada de 50 de zile de la Paşti la Rusalii este cuprinsă liturgic în cartea de cult Penticostar. Aici, în ziua de miercuri a săptămânii a patra după Paşti găsim la Sinaxar următoarea menţiune: „În miercurea înjumătăţirii praznicului, în a patra săptămână, a slăbănogului, prăznuim sărbătoarea Înjumătăţirii ­Cincizecimii”. Facem acum acest lucru deoarece această zi uneşte Paştele şi Rusaliile: „Prăznuim sărbătoarea aceasta spre cinstirea celor două mari sărbători, a Paştilor şi a Rusaliilor, ca pe una care le uneşte şi le leagă pe amândouă” (Sinaxar).

Condacul acestei zile precizează: „Înjumătăţindu-se praznicul Legii, Făcătorule a toate şi Stăpâne, ziceai către cei ce erau de faţă Hristoase, Dumnezeule: Veniţi şi scoateţi apa nemuririi!” La ce se referă acest imn liturgic? Este vorba de prezenţa Domnului în templul din Ierusalim în timpul activităţii Sale misionare la înjumătăţirea praznicului Legii vechi. Acest lucru este subliniat de Evanghelia zilei de la Ioan 7, 14-30, de unde ştim că „la jumătatea praznicului Iisus S-a suit în templu şi învăţa”. Iar Sinaxarul ne spune că Domnul Iisus Hristos, „sosind Sărbătoarea Corturilor, s-a suit în Ierusalim şi se ferea să fie văzut de oameni. Dar la înjumătăţirea acestui praznic, mergând în templu, îi învăţa pe oameni şi toţi cei ce se aflau acolo se minunau de învăţătura Lui…” Prin ceea ce învăţa Mântuitorul a dovedit poporului că este Mesia, iar noi acum, la jumătatea drumului dintre Paşti şi Rusalii, „lăudăm pe Mesia Hristos şi punem înaintea tuturor cinstirea fiecăruia dintre cele două mari praznice” (Sinaxar).

Mitropolitul grec Ierótheos Vlachos încadrează această zi de serbare între marile praznice de peste an: „Sărbătoarea Înjumătăţirii Cincizecimii nu este socotită între cele douăspre­zece praznice împărăteşti, dar datorită marii sale importanţe am integrat-o între acestea, după ce am pus laolaltă sărbătoarea învierii lui Lazăr şi cea a intrării lui Hristos în Ierusalim, ca două sărbători ce prezintă trăsături comune”.

Prin această serbare avem posibilitatea „de a urmări lucrarea lui Hristos de la Botezul Său în râul Iordan şi până la Schimbarea la Faţă şi la Pătimiri”. Acum putem să analizăm ce a făcut Hristos pentru mântuirea noastră. Prin această prăznuire sunt acoperite „toate evenimentele hristologice de la Botezul lui Hristos şi până la Schimbarea Sa la Faţă”. Importanţa înjumătăţirii Cincizecimii constă în prăznuirea lui Hristos „ca Înţelepciune a lui Dumnezeu”, lucru ce „reiese din faptul că unele catedrale au primit numele de Sfânta Sofia (Sfânta Înţelepciune), nefiind vorba de închinarea lor vreunei sfinte ce purta numele Sofia, ci Înţelepciunii lui Dumnezeu, Care este Hristos. După cum s-a constatat în urma unor cercetări, hramul acestor catedrale era la sărbătoarea Înjumătăţirii Cincizecimii. În acest sens, ierarhul grec menţionează marea catedrală imperială din Constantinopol: „Un exemplu este Catedrala Sfânta Sofia (Catedrala Înţelepciunii lui Dumnezeu) de la Constantinopol, ce poartă acest nume în cinstea lui Hristos, Care este Înţelepciunea lui Dumnezeu”.

Cântările zilei ne îndeamnă: „Luminându-ne, fraţilor, cu Învierea Mântuitorului Hristos şi ajungând la înjumătăţirea praznicului stăpânesc, să prăznuim cu adevărat poruncile lui Dumnezeu; ca să ne învrednicim să prăznuim şi Înăl­ţarea şi să ajungem la venirea Sfântului Duh”.