Întâmplări din calendar

Erau două feluri de sărbători în calendarul de pe perete. Cele bisericești, scrise cu roșu sau cu negru, care aveau legătură cu oamenii din preajma lui Dumnezeu. Și cele scrise cu creionul chimic de tata, care aveau legătură cu noi și oamenii din sat.

Aveam mare noroc că sfinții nu se supărau niciodată. Nici măcar Maica Domnului nu se supăra. Căci tata a scris odată, chiar în dreptul zilei de Sfântă Mărie, despre o ploaie mare ce căzuse după aproape șase luni de secetă.

Altădată, s-a întâmplat să ne fete vaca de Sfântul Ilie, și el țuști cu chimicul, sub numele sfântului, în calendar.

Mă așteptam ca până seara să fim trăsniți, dar n-am fost! Pot spune că Ilie chiar s-a bucurat, întrucât a oprit carul de foc deasupra curții noastre, a luat vițelul de jos și l-a sărutat pe creștet! Vițelul a rămas cu o stea în frunte de atunci. O vedeam seara, când se aprindea, întocmai ca stelele celelalte, de pe cer.

Rar mucenic sau muceniță sub privirile cărora să nu trântească tata cu creionul ba un botez, ba o nuntă, ba o înmormântare.

Sfinții și arhanghelii din calendar nu se plictiseau niciodată, spre deosebire de cei din icoane, care nu se plictiseau nici ei, fiindcă-i țineam eu și mama toată ziua de vorbă.

Într-o iarnă, de Bobotează, tata s-a grăbit să noteze pe perete c-a luat foc acoperișul lui Ghidoveț. Și bine a făcut, c-a venit o răpăială de sus, despre care toți au zis că nu este ploaie, ci agheasmă, stingând iute vâlvătaia!

Și despre când am vorbit eu prima oară la radio a însemnat tata în calendar. Era într-o zi de Sfântul Gheorghe. Dar nu despre sfântul din cer am vorbit, ci despre tataie Gheorghe, mutat și el sus, în cer, la vreun an după aceea.

Apoi s-a mutat tot acolo și tata. Era o zi cu cruce neagră în calendar. Am însemnat în dreptul ei cu creionul tatei faptul greu de îndurat al plecării lui de pe lume.

Credeam că n-o să vrea să scrie creionul, dar a vrut!

Peste câteva zile, scrisul dispăruse! Când m-am uitat mai atent, am văzut că literele se scurgeau sub formă de picături pe perete.

Părea că plânge, cu lacrimile tuturor sfinților din el, calendarul!