Înţelesuri teologice şi duhovniceşti ale sărbătorii Floriilor

De Florii, creştinii sărbătoresc Intrarea Domnului în Ierusalim. Această sărbătoare face trecerea de la Postul Mare la Săptămâna Mare, pentru care ne-am pregătit timp de 40 de zile şi în care intensificăm postirea noastră.

Primirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos de poporul venit la Ierusalim pentru a serba Paştile iudaic este una triumfală, ca urmare a minunii Învierii lui Lazăr. El vine plin de iubire pentru a ne izbăvi de moartea păcatului şi pentru a dărui „Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Matei 25, 34).

Ramurile de finic cu care este întâmpinat Hristos sunt un simbol al biruinţei şi, după Sfinţii Părinţi, preînchipuie Învierea Domnului şi învierea întregului neam omenesc la Parusie. Şi noi, când suntem pelerini de Florii şi purtăm ramuri în mâini, prin aceasta mărturisim bucuria noastră pentru Intrarea Domnului în Ierusalim.

Mântuitorul vine în Ierusalim smerit, pe mânzul asinei, fiind întâmpinat cu ovaţii şi cuvinte de laudă: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9).

Părintele Petroniu Tănase spune că Intrarea Domnului în Ierusalim este „smerită și triumfală totodată. Smerită, pentru că Cel ce are scaun cerul și așternut picioarelor pământul și Cel purtat de Heruvimi și lăudat de Serafimi Se smerește și încalecă pe mânz necuvântător. Dar și triumfală, pentru că mulțimea poporului recunoaște în Cel ce vine pe Stăpânul vieții și al morții, iar pruncii cei fără de răutate, simțitori pentru lucrurile cele de taină, Îl întâmpină ca pe un Împărat, cu stâlpări de finic și cu strigăte de Osana, așternându-și înainte-I hainele pe cale. Rostind cuvântul de laudă Osana, po­porul cere să fie mântuit. Cuvântul Osana este din Psalm şi era cunoscut iudeilor pentru că se cânta în sinagogi: „O, Doamne, mântuieşte! O, Doamne, sporeşte! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvântatu-v-am pe voi, din casa Domnului. Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Tocmiţi sărbătoare cu ramuri umbroase, până la coarnele altarului” (Ps. 117, 25-27). Putem spune că iudeii au adaptat un cuvânt liturgic la ­primirea Domnului Iisus ­Hristos în Ierusalim (Mitropolitul Ierótheos Vlachos).

Această primire triumfală a Domnului în Ierusalim face ca întreaga cetate să se cutremure, iar cei veniţi din întreaga lume pentru a serba Paştile să se întrebe: „Cine este Acesta?”, şi să primească răspuns de la cei care-L aclamau: „Acesta este Iisus, prorocul din Nazaretul Galileii” (Matei 21, 10-11).

Domnul nostru Iisus Hristos are parte de o primire mesianică pentru că poporul aflat sub stăpânire romană aştepta un conducător care să-i aducă libertatea. Însă Hristos vine în Ierusalim nu pentru a deveni un conducător din lumea aceasta care să elibereze un popor de sub stăpânirea romană, ci pentru ca prin Jertfa şi Învierea Sa să mântuiască întreg neamul omenesc. El izbăveşte pe toţi cei născuţi din Adam de sub blestemul păcatului aducător de moarte, izvorât din neascultarea protopărinţilor Adam şi Eva. Hristos vine la Ierusalim să ne dăruiască viaţă veşnică, adică libertatea de a trăi veşnic în iubirea luminoasă a Preasfintei Treimi.

În vechime, la Duminica Stâlpărilor se întorceau în mănăstirile lor monahii nevoitori în Ţara Sfântă, după ce în timpul Postului Mare se retrăgeau în pustiu pentru a se dedica rugăciunii şi ascezei. Reveneau în obştile lor monahale de Florii pentru „a prăznui împreună Săptămâna Patimilor și Învierea. În amintirea acestei vechi tradiții, la Vecernia sărbătorii Floriilor se cântă idiomela: Astăzi harul Sfântului Duh pe noi ne-a adunat, și toți, luând Crucea Ta, zicem: Bine ești cuvântat, Cel ce vii în numele Domnului. Osana, Celui dintru înălțime!” (pemptousia.ro).

Şi noi suntem chemaţi ca din această Duminică a Floriilor să fim prezenţi în biserică în fiecare zi a Săptămânii Mari, la sfintele slujbe, când suntem alături de Hristos în Sfintele şi Mântuitoarele Sale Pătimiri, prin care ne-a izbăvit de sub puterea celui rău.

La capătul acestei Săptămâni a Sfintelor Pătimiri ale Domnului ne aşteaptă ziua plină de lumină a Învierii, când toţi creştinii se bucură pentru darul vieţii veşnice dobândit prin Hristos, Domnul Vieţii. De aceea şi noi astăzi, de Florii, cinstim Intrarea Domnului în Ierusalim.