Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Întru slujirea bisericilor româneşti de pe Pământul Sfânt
În ziua de 11 ianuarie 2015, la Reprezentanţa Patriarhiei Române din Ierusalim, după săvârşirea Sfintei Liturghii, oficiată din încredinţarea şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, am săvârşit rânduiala instalării părintelui arhimandrit Teofil Anăstăsoaie în noua sa calitate de Reprezentant al Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului şi Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon.
În decursul celor aproximativ 80 de ani de existenţă a Reprezentanţei Patriarhiei Române la Ierusalim, s-au succedat mai mulţi superiori care au fost trimişi de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, atât la debutul existenţei acestei comunităţi româneşti din Ţara Sfântă, mai precis începând cu anul 1935, când a fost pusă piatra de temelie a bisericii din Ierusalim, dar şi a bisericii de la Iordan, şi apoi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în perioada regimului comunist, precum şi în anii de mai multă libertate care au urmat după decembrie 1989.
Printre superiorii care s-au succedat, în această perioadă, la conducerea Aşezămintelor Româneşti din Ţara Sfântă s-au aflat monahi iubitori de Liturghie şi rugăciune, primitori de străini, buni gospodari şi pricepuţi constructori, oameni de pace şi împlinitori ai sfaturilor evanghelice, care au menţinut bunele legături cu Patriarhia Ierusalimului, ce există între cele două Biserici de multe veacuri.
Primul dintre ostenitorii Aşezămintelor Româneşti din Ţara Sfântă a fost un călugăr venit de la Mănăstirea Neamţ, protosinghelul Gherasim Luca, care s-a trudit mult, mai ales sub arşiţa soarelui dogorâtor de la Iordan, dar şi la Ierusalim, la începuturile acestor zidiri. A urmat un monah simplu, Inochentie Moisiu, tot de la Mănăstirea Neamţ, trimis doar în această treaptă pentru a nu tensiona relaţiile cu Patriarhia Ierusalimului. S-au adăugat ulterior arhimandritul Victorin Ursache, care fusese stareţ la Mănăstirea Neamţ, plecat mai târziu ca ierarh misionar pe continentul nord-american, acolo unde a şi trecut la Domnul după o îndelungată slujire. Arhimandritul Lucian Florea s-a ostenit şi el în vremuri grele pentru Aşezămintele de la Ierusalim şi Iordan. Au urmat arhimandriţii Vasile Costin, Pimen Zainea, Vasile Cornilă, Teofil Panait, Irineu Ilie, Irineu Cheorbeja, Irineu Pop, Vincenţiu Grifoni, Ioan Selejan, Ieronim Creţu şi Timotei Aioanei. Despre unii dintre aceştia se pot scrie cărţi ori măcar zeci de pagini. Unii dintre ei s-au aflat în „mijlocul furtunilor“, înfruntând greutăţile locurilor şi jertfindu-se fiecare în parte pentru bunul mers şi renume al bisericii româneşti din Ţara Sfântă.
Începând cu luna ianuarie a anului mântuirii 2015, părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, prin decizia Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, a primit ascultarea de Superior al Aşezămintelor Româneşti din Ţara Sfântă.
Părintele Teofil Anăstăsoaie s-a născut în municipiul Hunedoara, la data de 16 ianuarie 1979, în familia preotului Viorel Anăstăsoaie şi a presbiterei Fivii, fiind primul dintre cei şase copii ai acestora.
În perioada anilor 1985-1993 a urmat studiile primare şi gimnaziale în localitatea Goiasa, judeţul Bacău. Între anii 1993 şi 1997 a urmat cursurile Liceului Teoretic din oraşul Comăneşti, judeţul Bacău, la specializarea Matematică-Fizică.
În anul 1997 a fost admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 2001, urmând ca în acelaşi an să înceapă studiile de masterat cu specializarea în domeniul Teologie-Pastoraţie şi Viaţă Liturgică, organizate în cadrul aceleiaşi facultăţi.
În anul 2000 a intrat ca frate în obştea Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti, unde a fost tuns în monahism la data de 29 august 2001 cu numele de Teofil, iar în zilele de 9 şi 10 octombrie 2001, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, a fost hirotonit ierodiacon şi ieromonah pe seama aceleiaşi mănăstiri de către Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Varsanufie, atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Începând cu anul 2003, părintele Teofil Anăstăsoaie a primit mai multe ascultări, printre care se numără şi cele de profesor de liturgică la Seminarul Liceal Ortodox Nifon Mitropolitul din Bucureşti şi de preot slujitor la Catedrala Patriarhală, unde a fost hirotesit protosinghel la data de 25 aprilie 2004.
La 1 octombrie 2005 a fost numit Exarh administrativ al mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor, ascultare pe care a îndeplinit-o până în luna decembrie 2014.
Începând cu data de 16 octombrie 2007 a primit ascultarea de stareţ al Schitului Darvari din Bucureşti, unde a continuat şi finalizat lucrările de extindere a corpurilor de chilii, a coordonat procesul de restaurare a picturii şi catapetesmei bisericii cu hramurile Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, păstrând în acelaşi timp rânduiala monahală, programul liturgic şi asistenţa religioasă pentru cei care trec pragul schitului. Lucrările de înnoire de la Schitul Darvari au fost binecuvântate de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în ziua de 8 noiembrie 2011.
La data de 31 mai 2011 a primit titlul de doctor în teologie din partea Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Teologie Ortodoxă Andrei Şaguna, unde a susţinut lucrarea cu tema Sfântul şi Marele Mir în Biserica Ortodoxă Română - Rânduiala pregătirii, semnificaţia teologică a materiei şi efectele sacramentale ale ungerii cu Marele Mir, avându-l profesor coordonator pe IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.
La data de 15 aprilie 2014 a fost numit în ascultarea de Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din Bucureşti, pe care a îndeplinit-o până în luna decembrie 2014.
Părintele arhimandrit Teofil a publicat articole şi studii teologice în publicaţii de specialitate şi a contribuit la realizarea mai multor CD-uri cuprinzând cântări bisericeşti, dintre care putem enumera „Liturghia Darurilor“, „Paraclisul Maicii Domnului“, „Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil“, „Acatistul Sfântului Vasile cel Mare“ etc.
În noua responsabilitate pe care a primit-o ca reprezentant al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel îi dorim să aibă ajutorul şi inspiraţia numeroşilor călugări români cu viaţă sfântă care au împodobit cu viaţa şi nevoinţele lor pământul unde a trăit Fiul lui Dumnezeu, Cel coborât din Ceruri pentru noi, oamenii.