Învierea lui Hristos, centrul credinţei noastre

Răspunsul pe care-l oferă omul darurilor primite de la Dumnezeu este credinţa. Noi, creştinii ortodocşi, credem şi mărturisim că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a înviat din morţi, Mântuitorul sufletelor noastre. Pe cei care au această credinţă Hristos Domnul îi fericeşte când Se arată ucenicilor Săi în a opta zi de la slăvita Sa Înviere pentru a-l încredinţa pe Toma: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, 29).

Apostolii care L-au văzut pe Domnul Hristos înviat au vestit lumii realitatea Învierii Lui şi au propovăduit Evanghelia pe care au primit-o de la El. Prin mărturia Sfinţilor Apostoli am primit credinţa în Învierea lui Hristos. Ea este în centrul credinţei noastre. Ortodoxia pune accentul pe Învierea Domnului drept centru al întregii vieţi creştine.

Despre Învierea lui Hristos Sfântul Apostol Pavel ne spune că au propovăduit-o Apostolii şi au crezut cei care i-au ascultat (I Corinteni 15, 4-11). Tot el afirmă că în Înviere stă sau cade credinţa noastră: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră” (I Corinteni 15, 14).

Din aceste cuvinte ale Sfântului Pavel înţelegem că Învierea Domnului este fundamentul credinţei noastre, mai ales că în ea stă şi garanţia învierii noastre: „Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor. Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia” (I Corinteni 15, 20-22).

Învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este garanţia învierii de obşte de la Parusie. Noi mărturisim în perioada pascală că Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. Arătând prin aceasta că în Învierea lui Hristos stă învierea tuturor oamenilor.

Cuviosul Iosif Vatopedinul spune că „cel mai cutremurător şi mai plin de veselie eveniment pentru omenire a fost Învierea lui Hristos”. Prin Învierea Sa, Dumnezeu-Omul Hristos l-a învrednicit pe om să biruiască moartea, diavolul şi păcatul. Oricine Îl primeşte pe Hristos Cel înviat intră în comuniune cu El personal, existenţial şi încă din viaţa aceasta are pregustarea „începutului Învierii viitoare”.

Credinţa în Învierea lui Hristos este definitorie pentru lumea ortodoxă. De multe ori Ortodoxia este numită credinţa Învierii. În acest sens, părintele Dumitru Stăniloae scrie: „Temeiul cel mai adânc al nădejdii şi bucuriei ce caracterizează Ortodoxia şi de care este pătruns întreg cultul său este Învierea”.

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este adevărul de credinţă fundamental pentru noi, creştinii ortodocşi. Mărturisim credinţa în Învierea lui Hristos şi astfel mărturisim credinţa în învierea noastră.

Esenţa credinţei noastre este Învierea Domnului despre care mărturisim în Simbolul Credinţei: „Și a înviat a treia zi, după Scripturi”. Prin aceste cuvinte noi, ortodocşii, mărturisim credinţa noastră în Învierea lui Hristos. Catehismul Ortodox ne spune că „Învierea lui Hristos ne arată că am fost cu desăvârşire mântuiţi. Căci, în primul rând, ea ne dă asigurarea că tot ce a spus Iisus Hristos e adevărat, deci şi aceea că El este Fiul lui Dumnezeu şi că moartea Lui a avut drept scop eliberarea noastră din robia păcatului şi împăcarea noastră cu Dumnezeu. În al doilea rând, Învierea lui Hristos ne asigură că moartea ce domnea peste firea noastră a fost învinsă, că trupurile noastre nu vor rămâne veşnic prefăcute în ţărână, ci vor învia. Căci trupul lui Hristos e pârga firii noastre, şi precum El a înviat, aşa vor învia şi trupurile noastre. Astfel, Învierea lui Hristos e temelia credinţei noastre”.

Învierea Domnului este cea mai mare minune de când lumea a fost creată şi este încununarea activităţii mesianice a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ea este cea mai mare sărbătoare creştină şi fundamentul credinţei noastre. Nu putem vorbi de creştinism fără credinţa în Înviere.

„Credința creștinului este testată de Învierea lui Hristos precum aurul în topitoare. Din toată Evanghelia, Învierea lui Hristos este lucrul cel mai de necrezut, cu totul inadmisibil pentru mintea noastră, un adevărat martiriu al minții. Dar tocmai pentru că este un lucru cu totul de necrezut, de aceea are nevoie de întreaga noastră credință pentru a fi crezut” ( Fótis Kóntoglou, pemptousia.ro).

Tocmai pentru aceasta credinţa în Învierea lui Hristos este esenţa creştinismului şi ocupă locul central în viaţa Bisericii. Crezi în Înviere,  eşti creştin. Ca să înţelegi Învierea nu o poţi face raţional, ci doar prin credinţă, care izvorăşte din unirea inimii cu mintea sau mai exact prin pogorârea minţii în inimă. Astfel înţelegem duhovniceşte că „Învierea Domnului întrece în măreţie toate celelalte lucruri din viaţă şi este mai presus de toată cugetarea...”
(Sinaxar).

Creştinul ortodox mărturiseşte credinţa lui în Înviere folosind în perioada de serbare pascală salutul „Hristos a înviat!” şi răspunsul la salut „Adevărat a înviat!” Prin acest salut creştinul arată că Învierea Domnului nu este doar o sărbătoare, ci este mai ales o mărturisire publică a credinţei noastre în ea.

Prin Învierea Sa, Hristos a învins moartea: „Ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui” (Romani 6, 9); şi biruind moartea Lui a biruit şi moartea noastră: „Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru. Căci pururea noi cei vii suntem daţi spre moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor” (II Corinteni 4, 10-11); astfel ne-a făcut cetăţeni ai Raiului, dăruindu-ne viaţă veşnică.

Credinţa noastră în Învierea lui Hristos este fundamentală pentru noi, deoarece în ea vedem şi învierea noastră şi de aceea în acest timp pascal mărturisim bucuria Învierii prin cuvintele imnografului inspirat: „Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti! Că a făcut biruinţă cu braţul Său Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte, Cel Întâi-născut din morţi S-a făcut; din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii mare milă”.