Învierea Ta o lăudăm şi o mărim

Învierea Domnului este prăznuită timp de 40 de zile de creştini. Pe lângă perioada pascală, sărbătoarea Învierii este cinstită în fiecare duminică de peste an când în biserică se cântă: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului, Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos. Că, iată, a venit, prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”.

Sărbătoarea Învierii lui Hristos este trăită cu mare bucurie şi ­evlavie de ortodocşi, pentru că în ea văd biruinţa asupra morţii, de aceea cântă: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. În acest sens, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu spune: „Minunata Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos constituie confirmarea faptului că ceea ce e important în existența umană nu e moartea, ci Mântuitorul Care a spulberat domnia morții”.

Biserica ne învaţă că Hristos a stat trei zile cu trupul în mormânt şi în a treia zi a înviat: „Și a înviat a treia zi, după Scripturi”; arătându-ne cum şi noi vom dormi cu trupurile în morminte până la învierea cea de obște, pentru că, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor. Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia” (I Corinteni 15, 20-22). Astfel, înţelegem că Învierea Domnului este fundamentul credinţei noastre şi speranţa învierii noastre şi a dobândirii vieţii veşnice în Împărăţia cerurilor.

Pentru noi, creştinii ortodocşi, Învierea este cea mai importantă sărbătoare. Mitropolitul grec Gheor­ghios de Kitros și Katerini afirmă: „Învierea lui Hristos, dincolo de faptul că este praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor, este, în esență, un alt mod de trăire, mai adânc, ce poate fi întâlnit doar în Biserică, doar în Ortodoxie. De aceea, importanța sărbătorii Învierii nu rezidă numai în faptul că este un eveniment istoric foarte important, despre care, însă, trebuie să spunem că foarte mulți s-au îndoit și se mai îndoiesc, dar care s-a demonstrat că a existat - dar nici pentru că este o sărbătoare la fel ca toate sărbătorile lumești, ci pentru că Învierea este sărbătoare prin exce­lență”. Acest lucru este mărturisit şi de imnografia Penticostarului: „Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă”.

Toate aceste imnuri exprimă strălucirea şi măreţia acestui praznic împărătesc. Ele mişcă inima ascultătorului şi ne îndeamnă „să murim şi să înviem împreună cu Hristos”. De aceea, în ziua bucuriei pascale am cântat: „Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat…” Pentru aceasta mărturisim: „Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă”.