Invitatul săptămânii: Libertatea este măsurată în fapte bune

În vremea de acum, a libertinajelor avizate ca libertăţi, în care suntem îndemnaţi că atât contăm cât votăm, că fiecare dintre noi preţuim doar cât un vot, gândul mi s-a întors către înţeleptitul de Dumnezeu Nectarie, Sfântul Mitropolit al Pentapolisului. În Omilia I, „Despre libertatea morală, că omul este liber din punct de vedere moral“, el scria: „A face bine şi rău, după voia şi socotinţa proprie, nu înseamnă libertate morală, ci un amestec de libertate şi robie. Căci atunci când fac binele, îl fac în acord cu cerinţele omului interior, care caută binele de dragul binelui, în timp ce, atunci când fac răul, îl săvârşesc mai întâi împotriva sugestiilor conştiinţei mele şi glasului interior al libertăţii morale şi apoi îl săvârşesc determinat de un motiv anume. Prin urmare voinţa, ca una care depinde de ceva anume, este neliberă şi roabă, pentru aceea nici termenul de libertate nu mai este adevărat, nu îi mai este propriu“.

Pentru aceea sufletul creştinului se află în război de eliberare continuă şi nu poate accepta nici unei democratizări titulatura, sfântă zic eu, de libertate. Pentru că orice sistem democratic vine cu propria cohortă de robiri, cu aroganţele şi impunerile sale, cu propria corupere de standarde morale, în favoarea propriei viziuni despre libertate. Când politicienii concurează în jigniri şi minciuni, în aroganţe şi orgolii, în persiflări şi răsturnări de opinii, libertatea e departe de a se apropia de un popor. Pentru că, exact ca orice libertate personală, libertatea oferită de voinţa politică a unui conducător se măsoară în fapte bune, reale iar nu virtuale, sesizabile iar nu deductibile. Iar faptele bune nu se pot înregimenta unui proiect anume, ci ele trebuie să izvorească din conştiinţa eshatologică, deschisă viitorului cu Hristos. Pentru că orice liberalizare în păcat, şi România nu a dus lipsă de astfel de propuneri niciodată, se opune creşterii în valoare creştină a unui popor, singura valoare după care poate fi verificată starea unei naţiuni.

Sunt foarte largi propunerile prin care ni se prezintă libertatea socială, democratică. Ni s-au propus droguri uşoare şi prostituţie, atacuri împotriva educaţiei religioase şi a iconologiei, atacuri împotriva bunului simţ cotidian, prin mediatizarea a tot soiul de vedete ale moralei obscure şi ale făptuirii nemernice. Şi, în aceeaşi măsură, ni s-a vorbit despre valorile perene ale neamului românesc, ni s-au propus concursuri de valorizare ale personalităţilor din istoria trecută ori imediată, ni s-au aruncat prin şcoli manuale de limbă şi literatură română şi istorie naţională cu veleităţi de benzi desenate. Nu. Atacul nu este la alţii, ci la noi, la propria libertate, căci lipsind sufletul nostru de modele ale făptuirii binelui, de memoria faptei eroice, suntem mult mai uşor de manipulat. Suntem, după cum se vede, mai uşor de convins că suntem mediocri şi că această mediocritate este fundamentală alienării noastre la binele fără Dumnezeu al societăţilor elevate întru democraţie.

Trăim într-un amestec de libertate şi robie. Depinde de noi să alegem. Pentru aceasta, ne trebuie mereu întărită voinţa faptelor bune. Pentru că suntem fiii libertăţii în Hristos Iisus.