Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Islamul între fundamentalism şi modernizare (II)
Evoluţia lentă a lumii islamice este pusă, din păcate, exclusiv pe seama religiei, ignorându-se factori cu mult mai importanţi în acest sens, cum ar fi problemele economice, educaţia sau resursele insuficiente. Pe de altă parte, este la fel de adevărat că lumea islamică nu poate fi imaginată şi restrânsă la beduinii din deşert, care trăiesc în condiţii foarte vitrege. Există în lumea musulmană de azi oraşe în care pot fi văzute centre de afaceri, clădiri impunătoare ca nicăieri în altă parte, fabrici, concerne. De asemenea, foarte mulţi musulmani beneficiază de avantajele tehnologiei moderne, indiferent că sunt secularişti, conservatori, fundamentalişti sau reformatori: computer, internet, fax, auto sau avioane. Faptul că în anumite ţări musulmane nu există încă tehnologii precum internetul, de pildă, are mai puţin de-a face cu împotrivirea oamenilor în faţa unor asemenea inovaţii, cât mai ales cu factorii de cost şi de siguranţă, în cazul ultim fiind vorba de teama unor autorităţi că, datorită internetului, ar putea pierde controlul asupra populaţiei.
Existenţa unui conflict inerent între religia islamică şi modernitate a fost şi este posibilă doar acolo şi atunci când modernizarea a fost percepută ca echivalent al unei occidentalizări şi secularizări a societăţii. De aceea, pe drept cuvânt, s-a afirmat că musulmanii ar trebui să aleagă, practic, între "Mekka" şi "mecanizare". Afirmaţia vrea să sugereze că, în mintea a foarte mulţi musulmani, modernizarea ameninţă credinţa, că, la rândul lor, credinţa şi raţiunea, religia şi ştiinţa ar fi incompatibile. În consecinţă, a fi modern din punct de vedere intelectual, politic şi religios ar presupune o sărăcire a credinţei şi o deteriorare a propriei identităţi şi a valorilor religioase. Asemenea mişcărilor islamice moderniste din prima parte a secolului al XX-lea şi, mai târziu, mişcărilor islamiste ("fundamentaliste"), în genul Frăţiei musulmane din Egipt sau Dschamaat-i Islami din Pakistan, mulţi intelectuali şi activişti musulmani de azi continuă procesul de modernizare şi reformă. E foarte adevărat, ideile legate de o reformă a islamului sunt prezente cu precădere în America şi Europa, unde libertăţile şi drepturile omului sunt la ele acasă şi unde discuţiile libere, care lipsesc în multe ţări musulmane, sunt foarte prezente. Învăţaţi musulmani din domenii dintre cele mai diferite, cum ar fi istorici, avocaţi, medici, ingineri, oameni de ştiinţă etc., formulează şi dezbat noi idei, dezvoltă principii şi strategii fundamentale pentru reformă şi formează generaţia viitoare într-un spirit de mai mare deschidere spre nou, mai dinamic şi mai progresiv. Aceştia îşi fac simţită tot mai mult prezenţa nu doar în Occident, ci şi în ţări musulmane, acolo unde ideile lor ajung prin intermediul lucrărilor lor traduse şi distribuite în rândul musulmanilor. Astăzi, mai mult ca oricând, informaţia circulă cu mare rapiditate dintr-o parte în alta a planetei, indiferent de natura sau conţinutul ei. În lumea islamică, vin de multă vreme tot felul de idei şi propuneri nu doar din centrele tradiţionale de învăţătură islamică, ci şi din partea unor învăţaţi religioşi, conducători sau instituţii din Occident, ca şi din partea unor studenţi, care mai târziu se întorc în ţările lor natale, unde o parte dintre ei va activa în calitate de lideri sau chiar academicieni. În acest context, internetul devine centrul pentru dezbateri între musulmanii conservatori şi cei reformatori din întreaga lume; prin intermediul său, au loc discuţii cu privire la relaţia dintre islam şi stat, cu privire la democraţie, la pluralismul religios şi politic, cu privire la valorile familiei etc. În cadrul unor asemenea dezbateri, unii îşi exprimă dorinţa unui stat islamic, condus după normele legii islamice (sharia), iar alţii argumentează că, astăzi, e absolută nevoie de o nouă interpretare şi reformulare a legii islamice, în lumina noilor realităţi ale societăţii contemporane. "Ideile legate de o reformă a islamului sunt prezente cu precădere în America şi Europa, unde libertăţile şi drepturile omului sunt la ele acasă şi unde discuţiile libere sunt foarte prezente."