Istorisiri la două mii de ani de la nașterea Sfântului Apostol Timotei

Conform unor studii ale unor istorici teologi, Apostolul Timotei s-a născut fie în anul 17 d. Hr., fie în anii următori, până în anul 20 d. Hr. De aceea, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei a organizat la 11 mai 2017 un moment special de cinstire a Sfântului ucenic al Apostolului Nea­murilor, iar noi consemnăm în cele ce urmează file din viața și misiunea sa, precum și din istoria recentă a cetății din Termoli.

Sfântul Apostolul Pavel a întâlnit în călătoriile sale misionare mulți oameni pe care i-a făcut părtași vieții în Hristos, vorbindu-le despre Împărăția pregătită celor care-L iubesc pe Domnul Slavei, botezându-i, iar pe unii hirotonindu-i diaconi, preoți și episcopi. Între aceștia s-a numărat și ucenicul cel iubit, așa cum îl numea el, Timotei, fiu adevărat în credință, pe care l-a întâlnit în prima călătorie misionară, dar care nu l-a părăsit până în ultimele zile ale vieții lui.

În cartea Fapte, capitolul 16 ne spune că Timotei s-a născut la Listra, o localitate din ținutul Licaoniei, în Asia Mică (Fapte 16, 1: „Și a sosit la Derbe și la Listra. Și iată era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudee credincioasă și al unui tată elin”).

Mama era evreică și se numea Eunichi, după cum aflăm din Epistola a doua către Timotei 1, 5 („Îmi aduc iarăși aminte de credința ta neprefăcută, care, precum s-a sălășluit întâi în bunica ta, Loida, și în mama ta, Eunichi, tot așa sunt încredințat că și întru tine”), iar tatăl elin era păgân; nu primise încă botezul.

Bunica dinspre mamă, Loida, avea o credință neprefăcută, credință pe care atât ea, cât și fiica ei i-au oferit-o ca dar neprețios fiului Timotei, cel care era cinstitor de Dumnezeu, după traducerea numelui.

Primise mai întâi învățătura despre tainele credinței în familia sa și apoi prin predica directă a Sfântului Apostol Pavel, care îl va îndemna să sporească în această trăire, conform Epistolei a doua către Timotei 3, 14-15: „Tu însă rămâi în cele ce ai învățat și de care ești încredințat, deoarece știi de la cine le-ai învățat și fiindcă de mic copil cunoști Sfintele Scripturi, care pot să te înțelep­țească spre mântuire, prin cre­dința cea întru Hristos Iisus”.

În prima sa călătorie misionară, Apostolul Neamurilor a predicat și în Listra, conform Fapte 14, 6-21: „Înțelegând, au fugit în cetățile Licaoniei: la Listra și Derbe și în ținutul dimprejur. Și acolo propovăduiau Evanghelia. Și ședea jos în Listra un om neputincios de picioare, fiind olog din pântecele maicii sale, și care nu umblase niciodată. Acesta asculta pe Pavel când vorbea. Iar Pavel, căutând spre el și văzând că are credință ca să se mântuiască, a zis cu glas puternic: Scoală-te drept pe picioarele tale. Și el a sărit și umbla. Iar mulțimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au ridicat glasul lor în limba licaonă, zicând: Zeii, asemănându-se oamenilor, s-au coborât la noi. Și numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel, Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului. Iar preotul lui Zeus, care era înaintea cetății, aducând la porți tauri și cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulțimile. Și auzind Apostolii Pavel și Barnaba, și-au rupt veșmintele, au sărit în mulțime strigând și zicând: Bărbaților, de ce faceți acestea? Doar și noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceți de la aceste deșertăciuni către Dumnezeul Cel viu, Care a făcut cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt în ele și Care, în veacurile trecute, a lăsat ca toate nea­murile să meargă în căile lor, deși El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi și timpuri roditoare, umplând de hrană și de bucurie inimile voastre. Și acestea zicând, abia au potolit mulțimile ca să nu le aducă jertfă. Iar de la Antiohia și de la Iconiu au venit iudei care au atras mulțimile de partea lor și, bătând pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, gândind că a murit. Dar înconjurându-l ucenicii, el s-a sculat și a intrat în cetate. Și a doua zi a ieșit cu Barnaba către Derbe. Și binevestind cetății aceleia și făcând ucenici mulți, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu și la Antiohia”.

Atunci, Eunichi - mama sfântului, și Loida au devenit creștine și împreună cu ele a primit Taina Botezului și Timotei. Am putea spune că însuși Apostolul Pavel l-a botezat, întrucât îl numește iubit fiu întru credință, conform:

1 Timotei 1, 2: „Lui Timotei, adevărat fiu în credință: Har, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl și de la Hristos Iisus, Domnul Nostru”.

2 Timotei 1, 2: „Lui Timotei, iubitului fiu: Har, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl și de la Hristos Iisus, Domnul nostru”.

1 Corinteni 4, 17: „Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit și credincios în Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăț eu pretutindeni în toată Biserica”.

1 Timotei 1, 18: „Această poruncă îți încredințez, fiule Timotei, ca, potrivit prorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupți lupta cea bună, după cuvântul lor”.

1 Timotei 6, 20: „O, Timotei, păzește comoara ce ți s-a încre­dințat, depărtându-te de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase”.

Tânărul învățăcel al marelui Pavel s-a arătat de timpuriu iubitor al lucrurilor tainice și următor fidel al marelui Apostol, așa încât comunitățile de la Listra și Iconiu dădeau bune mărturii despre el. (Fapte 16, 2: „Care avea bune mărturii de la frații din Listra și din Iconiu”.)

Credința neprefăcută pe care marele Apostol al Neamurilor a observat-o în persoana ucenicului său iubit îl face să-l ia cu sine, alături de Sila, în a doua călătorie misionară. În timpul acestei călătorii, ucenicul Timotei a învățat din credința, răbdarea, iubirea, stăruința, dar și prigonirile, suferințele și chiar vremea grea a prizonieratului marelui Apostol.

Cu toate acestea, Sfântul Timotei nu l-a părăsit niciodată. L-a ajutat în propovăduirea cuvintelor Evangheliei, fiind cu adevărat un apostol a cărui tinerețe Pavel îi dorea să nu o disprețuiască nimeni. 

Imn Sfântului Timotei

Să cântăm un imn
Episcopului preaslăvit,
Darul lui Dumnezeu
pentru Sfânta Biserică, acesta lui Hristos
I-a fost adevărat martor, credincios Evangheliei Sale.
Păstor și îndrumător, maestru al credinței,
Om al lui Dumnezeu, model de nădejde, dăruindu-și viața
Pentru Hristos Domnul, stăpânește cu El în ceruri.
Sfânt al lui Dumnezeu, mijlocitorul nostru,
Cere pentru noi darul credinței, privim spre tine
Cu umilință și încredere: îndrumă-ne în viață!
Fie binecuvântat totdeauna cine a purtat
Din Orient această sfântă promisiune:
Prețios dar al eroului cruciat,
O atât de vrednică comoară!
Părinții noștri au cinstit aceste oseminte (moaște)
Fremătând încă de dragostea pentru Hristos,
Care prin Evanghelie la mântuire
A chemat toți oamenii.
Iar tu, pentru sângele Dumnezeiescului Miel
Pentru acest sânge care mântuiește și care ne arată
În fiecare om un semen, un frate,
O aceeași viață.
O, mărite Sfinte, ascultă-ți credincioșii
Care te cheamă mare Ocrotitor:
Poartă în cer rugămințile enoriașilor (credincioșilor),
Către dumnezeiescul
Răscumpărător.
Vezi lacrimile noastre și roagă-te pentru noi
Lui Dumnezeu
Atotputernicul, a Căruia este slava și cinstea,
Veșnicul Dumnezeu, care prin voia Sa îndoaie (frânge)
Universul și istoria.
De-am fi noi drepţi!
Tu ne îngădui
Pe acest pământ, și Celui Întreit Sfânt
Vom putea într-o zi, în veșnicele locașuri
Cu tine să mărturisim cântarea. Amin.