Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Iubirea adevărată este mereu necondiționată

Iubirea adevărată este mereu necondiționată

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Ioana Pavel - 11 Iul, 2021

Poate că fiecare dintre noi s-a gândit măcar o dată la ceea ce înseamnă iubire necon­diţionată. Și, automat, ne-am gândit la iubirea necondiționată față de un celălalt. Poate că am încercat chiar să iubim necon­diționat. Dar cât de bine știm ce înseamnă asta și cât de bine știm să facem asta? Să iubim fără etichete, fără critică, fără condiții? Și ce înseamnă a pune condiții iubirii? Ce înseamnă a iubi ­condiţionat?

Cred că trebuie să începem cu iubirea necondiționată față de noi înșine. A iubi înseamnă a avea o atitudine de respect și acceptare față de mine și față de toate ale mele, fix așa cum sunt... față de ceea ce îmi place și știu că apreciez la mine, dar și față de zonele mai întunecate în care mi-e și teamă să merg și mai mult, față de ceea ce știu că mă încurcă, că îmi face viața mai grea... A mă iubi necondiționat înseamnă a avea toleranță, acceptare și înțelegere față de limitele mele în inteli­gență, în capacități de a face un anumit lucru, din orice domeniu ar fi, de a asculta, de a înțelege, de a acționa. A mă iubi necon­diționat înseamnă a da de ne­putințele mele și a nu le critica... A da de neputințele mele, a vorbi cu ele și a le accepta, a le zice: „Da, înțeleg. Nu sunteți vinovate că sunteți acolo, că sunteți așa. Vă accept și vom rezolva asta împreună”.

Un coach pe care îl urmăresc zice: „Sunt gata să renunț în orice clipă la ceea ce cred că sunt pentru a fi ceea ce sunt cu adevărat”. Pe de o parte, această frază transmite faptul că părerile noastre subconștiente sunt cele care ne frânează în a ne cunoaște și a ne accepta așa cum suntem și, pe de altă parte, că nu știm exact cum suntem și că putem afla doar abandonându-ne necunoscutului și credinței că da, vrem să aflăm cum suntem. Doar această vulnerabilitate este singura ușă prin care ne putem salva.

Leg iubirea necondiționată foarte mult de sănătatea psihologică și mintală. În momentul în care ai autocontrol asupra propriilor gânduri și emoții poți spune că ai sănătate, echilibru emo­țional şi psihologic. Când nu ai acest control înseamnă că există anumite dezechilibre care, într-o terapie adecvată, pot ieși la suprafață.

Leg iubirea necondiționată de capacitatea de a fi deschis cu tine și cu cei din jur. A fi deschis înseamnă a pune pe tapet exact ce te supără și apoi a vorbi cu tine. Iată un exercițiu pe care îl recomand în cadrul acestui material: identifică un lucru cu care nu te simți împăcat și scrie tot ce poți despre el... vorbește-ți ție sau ­cuiva despre el... ce îți place, ce nu îți place. Să spunem că ești într-o relație de cuplu și ai anumite nelămuriri, frustrări, tensiuni. Descrie-le. Spune exact ce ai vrea să auzi de la partener. Fii sincer cu tine total și spune totul. Fii conștient că tu faci asta pentru tine, în primul rând. Și că vrei să înțelegi de ce ai nevoie în acest moment. Și nu că este ceva ce vrei să îți dea celălalt, ci că e o nevoie a ta - te rog să vezi un pic dife­rența. O nevoie, o dorință e a ta și tu trebuie să fii martorul aceleia și responsabilul în a o împlini.

Iubirea necondiționată față de celălalt se va asemăna mult cu procesul iubirii necondiționate față de tine... Dar aici, desigur, apar alte trăsături, alte obiceiuri, deci lucruri noi de acceptat. Dar dacă tu ai exercițiul cu tine - e ca la un job nou, știi cum se face chiar dacă faci alte lucruri ca și formă.

Acum, este important să știm că tot ceea ce fac eu aici este psihoeducație pentru conștien­tizare. Adică pentru a face întunericul conștient. Jung spunea că „a te ilumina înseamnă a face părțile întunecate - luminoase, conștiente”.

Este important să știm că dacă nu ne setăm niște intenții și scopuri conștiente care mai apoi să devină automate, scopurile și intențiile vechi din subcon­știent vor ieși la suprafață și ele ne vor conduce pe noi. Dacă eu vreau să am o relație de iubire con­ș­tientă cu mine, necon­diționată, atunci zi de zi voi gândi şi simți aproape cum îmi mișc voința către a face o acțiune sau două care să fie din direcția acestei intenții a mea. Dacă nu fac asta mereu şi dacă nu sunt acordată la această dorință a mea - poate în sub­conștient am cre­dința „nu merit să fiu iubit” și atunci eu îmi voi sabota relația - voi provoca, voi pune la încercare, voi fi gelos/geloasă, nu voi ține cont de celălalt, voi ignora, deși spun că îl iubesc... pentru că acesta îmi e programul din sub­conștient. Deci, conștient pot zice și chiar dori să iubesc necon­diționat, dar mă opresc programele și credințele sub­conștiente. Și atunci, la treabă!

Unde să mă opresc când iubesc și celălalt nu iubește necon­diționat? Păi, unde vreau. Dacă am început să iubesc necon­diționat, deja știu cât de importantă este voința... și atunci vreau să iubesc necondiționat, dar dacă celălalt nu lucrează la asta, se va rupe. De cele mai multe ori pleacă cel care nu mai suportă să primească iubire, atenție... Sfântul Ioan Gură de Aur spune clar: „Totul stă între a vrea și a nu vrea”.

Știi, acest proces nu este niciodată terminat, durează o vreme, poate chiar o viață întreagă. Și atunci de mare folos este cineva care îşi asumă acest drum al cunoașterii, iubirii și iertării. Pentru că despre asta este vorba, a ierta atunci când ai scăpări, când mai lași câte o umbră să își scoată colții...

Aceasta este doar o pastilă din câte ar fi de zis despre iubirea necondiționată. Tu știi cel mai bine în ce loc ești acum. Ce pot să spun e că iubirea adevărată care este mereu necondiționată nu se supără, nu suferă inutil (nu e suferinţa egoului), suferă în sensul că le duce, le suportă pe toate, are răbdare și este și demnă, integră. Și știi de ce? Pentru că iubirea necondiționată față de celălalt este întotdeauna precedată de iubirea de SINE. Și iubire de sine fără respect și onorare nu există.