La Atena, în urmă cu 10 ani

În urmă cu mai bine de zece ani mă aflam pentru „o vreme” în capitala Eladei. Urmam atunci un curs de limbă greacă la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Atena și slujeam, duminicile și sărbătorile, la marea Biserică „Sf. Pantelimon” din cartierul Aharnon. Mă adăugam și eu la cei șapte preoți și un diacon care deserveau biserica amintită. Locuiam într-un cămin al Arhiepiscopiei Atenei, situat în str. Kosti Palama nr. 7. Imobilul fusese ridicat prin stăruința fostului primat al Atenei, Ieronimos Koutonis, și era destinat studenților străini bursieri ai Arhiepiscopiei Atenei. În anul universitar 1995-1996 acolo locuiau mai mult de 25 de tineri ortodocși: români (două persoane), bulgari, ruși, polonezi, sârbi, finlandezi, ciprioți. Cei mai mulți studiau la Facultatea de Teologie, patru dintre aceștia fiind călugări. Programul din căminul Arhiepiscopiei era asemănător cu unul mănăstiresc. Într-o sală de la etajul al IV-lea se făcea rugăciunea în comun, fiecare aducându-și contribuția în limba sa maternă. Între vremelnicii ocupanți ai imobilului existau legături cordiale și aș putea spune că era o atmosferă familiară și sinceră. Unii dintre ei erau colegi de an la studiile teologice, învățau cu profesori cunoscuți care nu priveau întotdeauna cu bucurie bursierii străini. Dimpotrivă, le cereau mai mult decât autohtonilor și observau cu atenție eventualele absențe sau deficiențe.

Între călugării căminului amintit se afla și un polonez, Gheorghios Pankovschi, pe atunci arhidiacon. Slujea frumos, cânta ca un solist de operă, cu o voce gravă, baritonală. Pentru că bursa era insuficientă pentru chltuielile unui student, găsise un post de diacon la una din multele biserici ale Atenei (mai mult de 300 la număr). Întâlnirea mea cu el, într-o ţară străină, a însemnat foarte mult. Era vesel şi bun la inimă, învăţase bine limba greacă şi devenise cunoscut în Ate­na, mai ales pentru darul cântării frumoase. Făcea echipă bună cu un alt cântăreţ talentat, bulgarul Anghel Zlatev, devenit apoi profe­sor la Sofia şi în prezent ostenitor în administraţia Arhiepiscopiei Ci­prului. Părintele Gheorghios Pankovschi, care intrase în mănăstire la 15 ani, s-a întors după absolvi­rea Facultăţii de Teologie în Polo­nia, fiind hirotonit ieromonah şi hirotesit apoi arhimandrit. A ajuns stareţ la o importantă mănăstire ortodoxă cu hramul „Sf. Onufrie” şi profesor la Facultatea de Teologie din Varşovia. În aceşti 10 ani i-am scris uneori câteva rânduri, i-am întâlnit articole în unele publicaţii cum ar fi: „Piriaiki Eclisia”, editată de Mitropolia Pireului - cu un amplu material despre istoria şi organi­zarea Bisericii Ortodoxe din Polonia - sau cu vizitele pe care le-a făcut în diferite locuri, însoţindu-l pe Preafericitul Sava în spaţiu grecesc, la Veria, la congresul anual organizat în cinstea Sfântului Apostol Pavel în cetatea încreştinată de marele Apostol al neamurilor.

În urmă cu câţiva ani l-am văzut la Roma, alături de episcopul cetăţii eterne şi de alţi mulţi slujitori ai Bisericilor creştine. Zilele trecute, înainte de pomenirea părintelui arhimandrit Cleopa Ilie, cei doi teologi polonezi Toma şi Iarec, care studiază la Facultatea de Teologie din Iaşi, mi-au adus vestea că arhimandritul Gheorghios Pankovschi a fost ales episcop de către Sinodul Bisericii Ortodoxe din Polonia.

Acesta este şi motivul acestor aduceri-aminte. Este pe de altă parte bucuria exprimată de aici, din Moldova, pentru un tânăr şi înţelept slujitor al Bisericii Mântuitorului Hristos din Polonia. Încă de acum 10 ani părintele Pankovschi vorbea de greutăţile întâmpinate în lu­crarea misionară. Pe lângă acestea, întâlnite la tot pasul, se află şi mari bucurii, aşa cum sunt cele păstrate în inimi de la Atena: bucuria întâl­nirii cu Dumnezeu şi cu semenii, a slujirii lui Dumnezeu şi a oamenilor.

* Arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor