Lotul Noica-Pillat

De la venirea comuniştilor la putere şi până în 1964, în România au avut loc mii de arestări ale intelectualilor. Între aceştia au fost şi 25 de intelectuali condamnaţi în aşa-numitul „lot Noica-Pillat”.

Lotul s-a numit astfel după cei doi consideraţi de autorităţi şefi ai unor grupări periculoase pentru noua orânduire: filosoful Constantin Noica şi scriitorul Dinu (Constantin) Pillat.

Ioana Diaconescu scria în cartea „Scriitori în arhivele ­CNSAS”: „Celebrul proces al inte­lectualilor intentat «lotului Noica-Pillat» a fost o înscenare. Securitatea a fost regizorul. Au fost grupate aici persoane care nu se cunoşteau. Trebuia dată o lecţie, partidul comunist şi regimul «democrat-popular» găsiseră modul de a da lovitura de graţie celor mai luminate minţi, celor mai de viitor perso­na­lităţi afirmate în România a căror structură universală putea da roade oriunde în lume.”

Acuzaţiile aduse erau: citirea, scrierea şi discutarea unor cărţi considerate cu caracter duşmănos. Este vorba de cărţile lui Noica despre Goethe şi Hegel, de răs­pun­sul lui Noica dat unei scrisori către Cioran, de răspândirea şi comen­tarea cărţilor lui Cioran şi Eliade, consideraţi „legionari transfugi”, de manuscrisul lui Dinu Pillat „Aşteptând veacul de apoi”, acuzat de idei legionare, precum şi de ascultarea posturilor de radio străine ce comentau negativ regimul comunist.

Primul arestat a fost Constantin Noica, la 11 decembrie 1958, după ce trăise aproape un deceniu cu domiciliu obligatoriu la Câmpulung, supus timp de doi ani anchetelor. În noaptea de 25 spre 26 martie 1959 a fost arestat şi Dinu Pillat, iar anchetatorii au hotărât să constituie „lotul Noica-Pillat”. Ultimul arestat al lotului a fost Nicu Steinhardt, la 4 ianuarie 1960.

În acest răstimp, au fost arestaţi şi interogaţi următorii intelectuali: Iacob Noica, Sergiu Al-George, Anca Ionescu, Ion Mitucă, Sandu Lăzărescu, Barbu Slătineanu, Simina Mironescu (Mezincescu), Alexandru Paleologu, Nicolae Radian, Emanoil Vidrașcu, Arșavir Acterian, Vla­dimir Streinu, Florian Gheorghe, Theodor Enescu, Vlad Aurelian, Mihai Rădulescu, Păstorel Teo­dorea­nu, Marietta Sadova, Dinu Ranetti, Nicolae Răileanu, Remus Niculescu şi Beatrice Strelis­ker. Doi dintre anchetați, Mihai Rădulescu și Barbu Slătineanu, nu au supravieţuit până la proces.

Pe lângă cei 25 de arestați, numeroase alte personalități au fost anchetate cu acuzaţii similare, între cei care au fost condamnaţi aflându-se Alice Voinescu, Vasile Voiculescu, Ion Negoițescu, Paul Dimitriu, iar alții, precum Mihail Șora, H. H. Stahl, Zigu Ornea, Sanda Stolojan şi Șerban Cioculescu, nu au făcut închisoare.

Pentru inculpaţii „lotului Noica-Pillat” justiţia comunistă n-a avut nevoie decât de trei zile pentru a pronunţa sentinţa, deşi erau 25 de persoane.

La 1 martie 1960, cei doi in­telectuali desemnați șefi de lot, Constantin Noica și Dinu Pillat, au fost condamnați la 25 de ani de muncă silnică; Alexandru Paleologu - 14 ani de muncă silnică; Nicu Steinhardt - 12 ani de muncă silnică. Cele mai mici pedepse au fost de 6 ani închisoare corec­țională pentru Anca Ionescu, Simi­na Mezincescu și Păstorel Teodo­reanu. Fiecărui inculpat i-a fost confiscată total averea.

În cadrul procesului, când i s-a dat cuvântul, filosoful Constantin Noica a spus: „Sunt vinovat, dar nu în faţa legilor dumneavoastră, ci în faţa celor din boxă. Iar justiţia pe care o cer este una pe care nimeni nu o poate contesta, cea supremă. În ce mă priveşte, cer pedeapsa maximă şi nu voi face recurs.”