Lumea cuvântului: Alte spectacole

În articolul dintr-un număr precedent din „Lumina“, ne-am întrebat cum poate ajunge să fie calificată o nenorocire, un accident de circulaţie, un incendiu şi altele drept un eveniment spectaculos? Dacă, prin termen, se face referire la teatru, la scenă, ne putem pune întrebări cum ar fi: cine „montează“ spectacolul, cui îi aparţine „regia“, cum se simt victimele „actori“? Despre „decor“, am vorbit; este un termen tehnic al poliţiei şi al jurnaliştilor („Maşina, scăpată de sub control, a ieşit în decor prin partea dreaptă faţă de direcţia de deplasare şi s-a răsturnat“). Dar, oare „spectatorii“, de ocazie, aplaudă ei (căci de plata biletelor nici nu poate fi vorba!)?

Încercând să aflăm dacă adjectivul spectaculos îşi găseşte o justificare minimă în astfel de relatări, credem că putem să răspundem afirmativ. Da, uneori, atunci când apare pentru a caracteriza o creaţie propriu-zisă de artă sau evenimente din lumea spectacolelor, ca în enunţurile „Un film ca o fântână arteziană, spectaculos şi răcoritor“, sau „Revenire spectaculoasă a lui Bon Jovi“.

Urmează, apoi, situaţiile în care lumea se adună şi se aşteaptă la spectacol, ca atunci când se relatează despre competiţii sportive, ciclism sau automobilism (chiar dacă, adesea, este vorba şi de accidente, produse ori scontate): „Accident spectaculos în Turul Franţei“, respectiv „Nurburgring nu este un circuit foarte spectaculos“, regretul venind dinspre aşteptările celor care asistă: „Sunt sigur că tribunele vor fi pline şi că mulţi dintre spectatori vor fi fanii noştri. Însă, sincer să fiu, circuitul nu mi se pare foarte specatculos“ (adică nu promite senzaţionalul!?). Dar, de aici, să recurgi, într-o recomandare medicală, la un astfel de clişeu, înseamnă să vezi lucrurile din optica unui amator de accidente: „Se recomandă după o cădere spectaculoasă (la ski) să ne oprim pentru relaxare, iar dacă genunchiul se tumefiază, se imobilizează cu o faşă elastică şi se aplică o...“ (mai bine s-ar fi aplicat şi o corecţie la exprimare!).

Acesta era şi limbajul de la spectacole de cascadorie, de exemplu de la „Zidul morţii“, de pe vremuri: „Mare spectacol, mare! Celebrul pilot Miki, de pe motocicletă, poate să cadă şi să moară în faţa Dumneavoastră! Aplaudaţi-l!“, şi, pentru a mări tensiunea, în pragul posibilei expieri, „celebrul“ îşi lua rămas bun de la soţie sau de la prietenă, îmbrăţişând-o şi sărutând-o...

Dar iată că viziunea spectacolului se propagă şi unde nu te-ai aştepta (preluăm textul ca atare, de pe internet): „Transplant spectaculos: 29 iunie 2007, Andrei Dimitriu Mureş. Medicii Institutului de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu Mureş au efectuat, joi, un transplant de cord la o tânără de numai 17 ani, din Suceava, operaţia durând câteva ore, în timpul căreia nu au apărut complicaţii“. Măcar medicii respectivi vor fi avut un număr de spectatori, de neînchipuit în cazul „Spargere spectaculoasă de conturi pe internet“…

În sfârşit, chiar dacă nu îndeplineşte condiţiile reprezentaţiei teatrale, iată şi imaginea dintr-un context care ne face plăcere: „Rata şomajului a scăzut spectaculos“. Aici ne convine sloganul „viaţa ca un spectacol“.

Să mai auzim despre asta şi să fie într-un ceas bun!