Lumea noastră

Fiecare om trăieşte evenimentele mai întâi în lumea lui interioară şi apoi în cea din afară. Percepţia noastră asupra lucrurilor din afară este transformată de concepţiile pe care le avem în minte, formate încă din fragedă copilărie sau poate chiar dinainte de naştere. Îmi amintesc paralela extraordinară făcută de un părinte la o conferinţă, între formatarea unităţilor electronice de stocare date şi „formatarea” gândirii oamenilor. La fel ca în domeniul calculatoarelor, în mintea „formatată” a persoanei nu poate încăpea o informaţie care nu se potriveşte cu formatul „corect”. Deschiderea la noutate şi capacitatea de schimbare sunt dovada unei autentice formări îndelungate şi a unui bun simţ înnăscut.

În mediul persoanelor care cred în Dumnezeu şi frecventează biserica, la fel ca peste tot, sunt oameni din cei mai diferiţi, după cum este şi firesc, şi toţi ar trebui să se simtă în largul lor la slujbe şi în adunările legate de anumite sărbători. Cu toate acestea, vedem astăzi că apariţia unui subiect discutabil, cum este vaccinarea anti-COVID, ajunge să despartă adunarea credincioşilor destul de radical. Numai trecerea sub tăcere a subiectului poate salva fragila pace pe această temă care există în rândul persoanelor care vin la biserică. Scenariul din societate se repetă din nefericire şi în rândul credincioşilor, unde oamenii, preoţi sau simpli enoriaşi sunt clasificaţi şi iubiţi sau ignoraţi, în funcţie de părerea lor despre acest act medical. Ştim cu toţii că dezbinarea este de la cel viclean, şi vedem, din păcate, cum acesta reuşeşte, inclusiv prin această metodă, să stârnească oamenii. Problema cea mare nu este această luptă a diavolului cu lumea care încearcă să se mântuiască, ci faptul că terenul găsit, adică adunarea oamenilor credincioşi, este propice pentru a semăna acest măr al discordiei.

Subiectele fireşti credinţei, care ţin de interpretarea Scripturii sau a vieţilor sfinţilor, nu îi ating pe oamenii care merg la biserică în aşa măsură, încât să se supere pe predicator sau pe ceilalţi enoriaşi, însă problema aceasta nouă, care ţine de sănătatea fiecăruia şi a celor din jur, a reuşit să-i stârnească mai mult ca oricând.

Sigur, am putea spune că tulburarea este mai mult în reţelele de socializare din internet, însă aceasta a ajuns şi în biserici, unde oamenii intră după felul în care găsesc acolo ecoul propriilor convingeri legate de pandemie. Tocmai acest lucru ne demonstrează că suntem extrem de confortabili numai în lumea noastră, lumea pe care ne-am creat-o în minte şi unde nu au loc decât lucrurile clare, fără echivoc. Este suficientă o singură idee care să clatine puţin eşafodajul pe care se bazează prezenţa noastră în sfintele lăcaşuri pentru ca, dintr-odată, lumea noastră să se cutremure şi să nu ne mai găsim locul acolo. Această lume, care părea până mai ieri plină de tot ce e frumos, se dovedeşte a fi extrem de volatilă la cea mai mică adiere de vânt şi ne aducem, fără să vrem, aminte de felul în care îi învăţa Sfântul Apostol Pavel pe corintenii care se îndoiau, din cauza altor predicatori, de învăţăturile sale: „Căci, dacă cel ce vine vă propovăduieşte un alt Iisus, pe care nu l-am propovăduit noi, sau luaţi un alt duh, pe care nu l-aţi luat, sau altă evanghelie pe care nu aţi primit-o, voi l-aţi îngădui foarte bine” (II Corinteni 11, 4).