Lumea pierdută: Răbojul (1)

Multe şi importante lucruri au uitat oamenii de astăzi! Un savant înţelept chiar spunea că oamenii inventează culturi care, la rândul lor, creează civilizaţii pentru ca aceste civilizaţii să devoreze cultura care i-a dat naştere! Deşi la orele de istorie de la şcoală ni se tot repeta că cei ce nu învaţă din greşelile trecutului sunt condamnaţi să le repete, zi de zi avem probe ale acestei uitări, care, implacabil, se va răsfrânge negativ asupra vieţii noastre.

Astăzi şi în următoarele două săptămâni vă propun să aflăm împreună ce se poate ascunde sub o banală creangă de alun, crestată cu fel de fel de semne, creangă numită pe vremuri răboş, răbuş sau răvaş. Vom face acest lucru plecând de la premisa potrivit căreia „dincolo de evenimente (şi lucruri) se află gândire, sensibilitate, comportament uman care aparţin momentului, dar şi profunzimilor“. În acest context, răbojul ne va deschide calea unor importante aspecte de natură istorică, socială sau economică.

Cuvântul „răboj“ este de origine slavă, derivând din rabot # muncă, pe când cealaltă denumire, „răvaş“, s-ar părea, în pofida unor controverse, că provine tot din slavă, fiind în legătură cu verbele „a zgârâia“ şi „a cresta“. Aşadar, prima denumire face referire la mediul în care era utilizat obiectul, pe când cealaltă ne trimite la modul în care era confecţionat.

Prin 1880, Teodor Burada, integrând răbojurile într-o categorie din care mai făceau parte tatuajele, semnele de pe cherestele sau cele de pe vite, aprecia că răbojurile românilor îşi au originea în … alfabetul dacic, deşi, îndeobşte, pe mai toate răbojurile utilizate de români, se regăseau câteva cifre romane. Ipoteza lui Burada putea porni şi de la faptul că alfabetul german încă se mai numea în acea perioada „Buchstaben“, adică „beţe de fag“.

Dincolo de etimologii şi ipoteze, remarcăm dintru început că răbojul a fost vreme de mii de ani cel mai banal instrument de calcul pentru multe popoare ale lumii; el este categoric anterior scrisului, fiind în general apanajul neştiutorilor de carte; s-a spus chiar că acolo unde apare scrisul, răbojul dă înapoi; din păcate, nu s-a spus îndeajuns că generalizarea scrisului a însemnat şi folosirea pe scară tot mai întinsă a minciunii şi a înşelătoriei. Cum? Vom afla, dacă Dumnezeu va îngădui, săptămâna viitoare. Până atunci, vă las în grija sfântă a Celui de Sus!