Lumina din cuvânt: „Părinte, nu vă puteţi închipui ce duc eu în biserică, în mintea mea“

Tineretea are ceva al ei, ceva ce-ţi place, ceva ce te odihneşte. Mie dintotdeauna mi-au plăcut tinerii, şi la tinereţe şi la bătrâneţe, şi-mi plac şi-acuma. Da, să ştiţi, eu spun asta cu toată inima! De ce? Pentru că tânărul e modelabil, bătrânu-i ţapăn, nu mai ai ce face cu el, a ajuns ce-a ajuns, este ce este şi, Doamne-ajută! Stai de vorbă cu el, că tot aia ţi-o spune şi prima oară şi a zecea oară! Pe când un tânăr zice: „Domnule, dacă o avea dreptate, ia să văd eu, mă mai gândesc eu“. Îi spui: „Măi frate, uite, n-are nici un rost să te duci la discotecă, numai te-ntuneci acolo, te pătezi cu tot felul de păcate, te agiţi şi te exciţi... Ce rost are să te duci acolo şi să aduci în biserică ce-ai văzut acolo“, pentru că realitatea asta este, omul duce în el ce a acumulat. Aşa-i omul, produsul societăţii în care trăieşte. Şi mai ales dacă-şi alege el nişte lucruri negative şi trăieşte negativ.

Zice unul către mine: „Părinte, dumneavoastră ziceţi să mă duc la biserică, dar dumneavoastră nu vă puteţi închipui ce duc eu în biserică, în mintea mea“. Şi eu am zis să se ducă; cu alea cu tot să se ducă în biserică. De ce? Pentru că prin biserică e rezolvare. Fără biserică nu există rezolvare. Fără Domnul Hristos nu există mântuirea, mântuirea nu ne-o realizăm noi, că zicem: „lasă, că mă silesc eu“ sau „mă silesc eu mai târziu, şi-oi face-o“. Mântuirea este un lucru pe care îl realizează omul împreună cu Domnul Hristos; fără Domnul Hristos nu există mântuirea! Aşa că e de foarte mare importanţă ca omul să se lase modelat. Omul la tinereţe e în aşa fel făcut încât să se lase modelat. Nu opune atâta rezistenţă ca un om care e format pe nişte idei, pe nişte convingeri, pentru că ideile îl structurează pe om. Adică nu-i numai aşa, că, lasă că mi-a trecut o idee prin minte şi lasă, că vine alta - nu! Ci o idee care se statorniceşte primeşte în conştiinţă aprobare, se creează sentimente pentru ideea respectivă şi se ajunge la nişte structuri.

Tinereţea omului începe cu un fel de tendinţă de independenţă, iar când începe să se contureze cumva altfel, se fac nişte schimbări în existenţa omului; numai că schimbările acestea sunt de puţin timp, nu s-au statornicit în timp îndelungat, ca în cazul bătrâneţii. De ce? Un om în vârstă nu mai poate fi schimbat şi nu se mai poate schimba nici el însuşi. De ce? Pentru că el a devenit şi devenirea aceasta s-a făcut timp îndelungat şi omul a ajuns să fie format aşa şi nu mai poţi să scoţi din el unul nou.