Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Lumina din cuvânt: „Prieteniile mele sunt pentru veşnicie“
Credeţi în prietenie? Ce este prietenia?
Da, cred! Iar ce este prietenia o ştiu cei care sunt prieteni. Prietenia este confluenţa între iubiri, este o realitate din cer adusă pe pământ, este ceva ce se alcătuieşte din reciprocitate, în iubire şi respect. Eu să ştiţi că totdeauna am avut prieteni, de când mă ştiu am avut prieteni, am şi acuma, şi nu puţini, şi sunt foarte bucuros de prieteni. Sunt într-o măsură oarecare şi o realizare a prietenilor mei, care m-au ajutat să cunosc lucruri care prin puterile mele personale n-aş fi putut să le cunosc. Sunt multe cunoştinţe pe care le-am câştigat prin intermediari, prin ajutorul prietenilor mei. Cred într-o prietenie adevărată şi sfântă şi curată, şi o recomand din toate puterile mele. Dar atrag atenţia a nu se implica în prietenie ceva ce nu ţine de prietenie, să nu fie, de pildă, într-o prietenie între un băiat şi o fată, anticipări ale căsătoriei. Se poate ca unul dintre prieteni să ajungă în rai şi celălalt în iad? Nu se poate, pentru că prietenii trebuie să ajungă la acelaşi loc, că-s cam la fel. Cei care-s buni, la bine, cei care-s răi, la rău, pentru că sunt şi prietenii întemeiate pe răutate. Nu se poate să ajungă unul în rai şi unul în iad. Să ştiţi că cei care se potrivesc în lumea aceasta se potrivesc şi în lumea cealaltă. Eu am spus undeva că mi-am programat toate prieteniile pentru veşnicie. De ce? Pentru că, mai înainte de toate, n-are rost să renunţ la ceva pozitiv. În al doilea rând, când ele se realizează prin Hristos, rămân în veşnicie.