Lumina este pretutindeni!

Mântuitorul, ca Dumnezeu adevărat, a săturat 5.000 de bărbați cu cinci pâini și doi pești - așa ne asigură toate cele patru Evanghelii. A făcut asta după ce aflase că Sfântul Ioan Botezătorul a fost decapitat din porunca lui Irod Antipa, iar inima Lui era mâhnită. Fusese anunțat deja de ucenicii Înaintemergătorului, iar El acum căuta un loc retras, să-Şi plângă durerea: „Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu” (Matei 14, 13).

Mulțimile însă Îl căutau asiduu, Îl „vânau”, Îi pichetau până și umbra trecerii printr-un loc sau altul. Deși cel mai singur Om de pe pământ în lupta cu păcatul tuturor, neînțeles de cei mai mulți, Mântuitorul nu este niciodată în stare de solitudine desăvârșită, nu are nici un moment de liniște. Lumea simțea că acela era momentul în care poate primi tot ceea ce are nevoie: însănătoșire, echilibru, sfat, întărire în credință, speranță. De aceea, asaltul mulțimilor este necontenit, atât cât a durat lucrarea Lui pe pământ...

Iar El îi vindecă, le vorbește, îi mângâie și, la final, îi hrănește. Dar cum? Miraculos! Prin puterea rugăciunii i-a săturat pe cei 5.000 de bărbați, la care se adaugă femeile și copiii. Dintr-o materie minimală, ca un Chef cuisinier cosmic, ca un suveran peste tot ce mișcă, mișună sau este inert, ca un stăpân a tot ce există sub soare, Hristos satură mulțimile, până la refuz. Iar numai coșurile cu firimituri dezvăluie un festin pe cinste!

De ce am adus în discuție acest episod evanghelic? Deoarece și Ziarul Lumina împarte de atâta vreme peștii și pâinile credinței, săturând nenumărate mulțimi flămânde sufletește! De 5.000 de ori a făcut asta, prin redactorii și colaboratorii săi, prin echipele de pe teren, prin coordonatorii editoriali cu ani de experiență în spate și prin toți entuziaștii faptului gazetăresc de bună calitate, care au trudit să țină Lumina aprinsă în inima cititorilor. De 5.000 de ori oamenii i-au răsfoit paginile (reale sau virtuale) și s-au luminat în multe chestiuni, dar mai ales s-au întărit în credința lor dreptmăritoare. Vehicul misionar și unealtă catehetică, vector jurnalistic onest și standard deontologic, Ziarul Lumina iese din tiparele presei noastre românești. Mai întâi prin demersul editorial unic - acela de a vorbi despre Dumnezeu și lumea Lui -, apoi prin calitatea „perenă” a subiectelor, prin selecția programată a știrilor ziditoare, prin duhul de liniște ce-l propagă, prin aerul domol de pace care respiră din paginile sale. Nu pune paie pe focul conștiinței civice ori nervo­zi­tății publice, nu asmute și nu jig­nește, nu insinuează și nu ame­nință voalat. Mari calități, așadar, pentru lumea presei românești, unde chiar din interbelicul su­pra-idealizat ne-a parvenit formula „şantajul și etajul” - faimoasa ex­presie atribuită lui Nicolae Iorga, în timp ce se găsea în ascen­sorul de sticlă din palatul „Curentul”, al faimosului gazetar Pamfil Șeicaru...

Iar noi acum, parafrazându-l pe maestrul Grigore Leșe cu celebrul lui cântec „Nu-i lumină nicări”, spunem că „Lumina este pretutindeni!” acolo unde întâlnim ziarul Patriarhiei Române, cu paginile sale albe, curate, odihnitoare și ziditoare de suflete. Într-un cuvânt: luminoase!