Sfânta Scriptură oferă o paletă largă de termeni și înțelesuri, contextualizări și perspective diverse cu privire la raportarea existențială a cuvântului „lege” la realitatea socială, religioasă,
„Luminat să primim, credincioşilor, intrarea postului”
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, săptămâna aceasta am început urcuşul duhovnicesc al Postului Mare la finalul căruia vom fi martori ai Sfintelor şi Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos şi apoi ne vom bucura de slăvita Sa Înviere.
Prima săptămână este cea mai aspră din postul de 40 de zile al Păresimilor. Aceasta trebuie trăită cu mare rigoare în ceea ce priveşte postul, pentru că, după cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog: „în prima şi sfânta săptămână din Postul Mare, toată seminţia creştinească, monahi şi mireni, primesc fiecare cu lumina aprinsă binele postului”.
Modul ascezei noastre din prima săptămână a postului este un model pentru celelalte săptămâni de postire în care trebuie să împletim asceza cu rugăciunea. „Luminat să primim, credincioşilor, intrarea postului şi să nu ne mâhnim, ci să ne spălăm feţele noastre cu apa nepătimirii, binecuvântând şi preaînălţând pe Hristos în veci.” Aşa cântăm în biserică în prima săptămână a postului, pentru a arăta că noi postim cum ne-a învăţat Hristos Domnul (cf. Matei 6, 17-18).
Din punct de vedere liturgic, prima săptămână a Postului Mare are o caracteristică proprie, şi anume săvârşirea la Pavecerniţă de luni până joi a Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul, împărţit în patru părţi. Astfel, la finalul primelor patru zile din post parcurgem istoria biblică a mântuirii neamului omenesc prin intermediul canonului lacrimilor pocăinţei, în care rostim rugăciunea definitorie pentru viaţa noastră: Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă!
Despre acest canon de pocăinţă, părintele Petroniu Tănase, în lucrarea sa Uşile pocăinţei. Meditaţii duhovniceşti la vremea Triodului, scrie: „Canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei este mare nu numai pentru că este cel mai lung din toată imnografia Bisericii (are 271 de tropare), ci mai ales prin puterea duhovnicească ce-l străbate. Ca o frescă a pocăinţei, aduce de la Adam şi până la Înălţarea Domnului, mulţime de pilde de pocăinţă şi de nevoinţă, precum şi pilde ale celor care au căzut şi s-au pocăit ca să ne înveţe să ne ferim de poticnire şi să alergăm la Dumnezeu cu pocăinţă, lacrimi şi fapte mântuitoare. Şi este cu atâta iscusinţă întocmit, că poate şi pe sufletul cel mai împietrit a-l atrage spre umilinţă şi îndreptare”.
În prima săptămână din Postul Sfintelor Paşti ne întâlnim pentru prima dată cu liturghia specifică acestui post, de luni până vineri, şi anume Liturghia darurilor înainte sfinţite, a Sfântului Grigorie Dialogul, Episcopul Romei.
Această primă săptămână de post se încheie cu sâmbăta Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron şi aminteşte de minunea sfântului legată de colivă.