Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Luminaţi-vă faţa: Eminescu, acasă...
„Pares cum paribus facilime congregatur“ (cine se aseamănă se adună), spune un vechi dicton latin.
În chip fericit, simbolic, ritualic, spiritul lui Mihai Eminescu ne adună de două ori pe an la Botoşani şi Ipoteşti, în biserica „Uspenia“ (unde a fost botezat) sau în teatrul care îi poartă numele. Am plecat din Iaşi învăluiţi de o tornadă de flori de tei, împreună cu prietenii Cassian Maria Spiridon (convorbirist la volanul maşinii), cu Christian W. Schenk (medic, poet şi traducător în germană al poeziilor eminesciene), cu basarabeanul Emilian Galaicu-Păun (care a primit, la Botoşani, premiul „Hyperion“), precum şi cu enciclopedistul Marius Chelaru. Am poposit direct în parohia Ipoteşti, la Memorial, în Aula „Laurenţiu Ulici“, unde a avut loc deschiderea celui de-al II-lea Congres naţional de poezie (prezidat de Ion Pop, Marin Mincu, Gellu Dorian – întemeietorul, George Vulturescu şi tânărul poet Claudiu Komartin). A fost dezbătută tema „poezia română în contextul poeziei celor 27 de ţări membre ale U.E.“, cu intervenţii incitante, de la craioveanul Paul Aretzu la basarabeanul Leo Butnaru, de la poetul-editor Nicolae Tzone la dinamitarda clujeană Lucia Dărămuş. Încă o dată, impresionant Ipoteştiul şi împrejurimile, într-o zi creştină, patriarhală, animat de spirite poeticeşti consacrate, de la cernăuţeanul Vasile Tărâţeanu la „vieţiştii“ Marian Drăghici şi Nae Prelipceanu (preşedintele juriului). Reveniţi la Botoşani, sala „Atelier“ a teatrului ne-a fost gazdă pentru continuarea dezbaterilor congresului poeticesc, pentru lansarea unui nou apel în favoarea culturii, pentru prezentări de cărţi şi reviste. Recitalul poeţilor care au dorit să se exprime ne-a convins, încă o dată, de valoarea vocilor noastre lirice, de la nemţeanul Adrian Alui Gheorghe, la clujeanul (premiat) Ion Mureşan. Jurizarea finală a lucrărilor prezentate pentru Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei lui Eminescu a fost încă un prilej de a constata că tinerii autori vor fi argumente ale spiritualităţii zilei de mâine. Pe lângă premii acordate de edituri („Junimea“, „Convorbiri literare“) care vor consta în publicarea, în volum, a unor juni poeţi, au fost stabiliţi laureaţii unor prestigioase reviste culturale din ţară, precum „Viaţa Românească“, „Euphorion“ (Sibiu), „Familia“ (Oradea), „Ateneu“ (Bacău), „Poesis“ (Satu Mare), „Porto Franco“ (Galaţi), presa culturală ieşeană. Ziua a doua, însufleţită tot în spaţiul generos al teatrului botoşănean, a constat într-un bine articulat recital din opera poetică eminesciană, datorat actorului-regizor Florin Aioniţoaie. Au fost premiaţi tinerii poeţi şi eseişti. I-am ascultat, colegial, rostindu-se. Au fost prezentate cărţi şi reviste, între care şi integrala operei magistrului Mihai Ursachi, în coordonarea poetului-editor-doctor în litere Daniel Corbu. În consecinţă, acasă la Eminescu, acasă în limba română, acasă întru poezie, continuitate, europenitate.