Mai scriem şi citim „decât“ atât

▲ Este nişte lucruri grele şi, conform unei replici celebre dintr-un film românesc, „aceste lucruri ne doare“ ▲

Limba noastră e-o comoară de care prea mulţi îşi bat joc. O spun cu toată părerea de rău. Am crescut la ţară, unde oamenii nu au aşa multă carte şi nici diplome de studii, nici nu au luat meditaţii de sume importante de bani. Acolo oamenii nu îşi spun domni, dar vorbesc limba română fără greşeli. N-am auzit, printre ţăranii autentici, greşeli de exprimare atât de supărătoare cum aud tot mai frecvent pe stradă, în metrou, la televizor, la piaţă şi chiar în medii mai răsărite, ca să nu spun intelectuale. S-a încetăţenit exprimarea am făcut decât asta şi nu aia, când este de la sine înţeles că decât nu poate fi folosit decât în legătură cu o negaţie. Că apare în manele o astfel de zicere nu mă deranjează, nu am pretenţii de la manelişti, nu e limba lor, e a noastră. Dar când studente şi eleve care, în afara supărătorului hai, fată, devenit un tic verbal naţional, mai asezonează ciripirea cu decât-uri prost plasate, asta zgârie rău la timpan.

Nu luăm în calcul dezacordurile, pentru că, pur şi simplu, sunt prea mari fineţuri pentru populaţia din mahala. Este nişte lucruri grele şi, conform unei replici celebre dintr-un film românesc, „aceste lucruri ne doare“. Nu mică mi-a fost mirarea când, într-o zi, la semafor, un tânăr i-a spus altuia, alături de care voia să traverse în timp ce ploaia tocmai se pornise: „Vrei să-mi faci şi mie un beneficiu şi să ţii umbrela şi deasupra mea?“. Probabil voia să spună o binefacere, dar nu i-a ieşit.

Iarăşi am auzit, la unii tineri, de altfel bine îmbrăcaţi şi cu pretenţii de oameni cu carte, sintagma mai mă, la fel de supărătoare. Vă dau exemplu într-o frază: „Mai mă uit puţin la televizor, pe urmă plec la plimbare“. Aţi remarcat, desigur, că primele două cuvinte sunt inversate ca topică, fapt care, pe mine, mă mai enervează când le aud. Sunt destule alte greşeli care, din păcate, tind să devină normă, pentru că aşa stă treaba în dinamica unei limbi. Dar, totuşi. Stâlcire a limbii române este folosirea greşită a lui din cauză în fraze cu conotaţie pozitivă şi a lui datorită, în cele care exprimă ceva negativ. De exemplu, „am reuşit numai din cauza ta să trec cu bine peste acest necaz“. Datorită, adică cu îndatorire, cu mulţumire, aşa ar fi corect.

Ceea ce mi se pare jalnic este modul atât de superficial în care sunt lăsate traducerile şi subtitrările filmelor la mâna unor colaboratori fără bacalaureatul obţinut, că altfel, nu-mi explic. Dacă eşti atent, în fiecare seară vezi, fără mare efort, măcar trei-patru greşeli de scriere. Frecvent apare nu fii şi să fi. Ce trist ar fi unul dintre cei mai buni traducători ai lui „Hamlet“ în româneşte, scriitorul Ion Vinea, dacă ar vedea scris în batjocură A fii sau a nu fii. De astfel de greşeli sunt pline blogurile şi nici site-urile literare nu sunt scutite. Inclusiv ziariştii fac uz de expresii pe post de piatră ponce pentru timpanul unui om obişnuit cu o limbă română literară, adică vorbită corect. Alte lezări ale limbii române sunt accentuări eronat aplicate, cum ar fi trafíc, mafíe şi altele, pe care unii reporteri tv le moştenesc nu se ştie de unde (deşi, parcă, una din probe la admiterea la jurnalism era chiar ceva de genul acesta).

Dacă o ţinem aşa, probabil o să ajungem într-o zi să nu mai fim miraţi de o frază de genul: „Mai scriu decât un articol şi pe urmă mai mă duc într-o vizită la tanti Rica, de m-a invitat pe la dânsa, pentru că e bine să fi recunoscător, nu să fi unul care nu ţine la bunele maniere. Din cauza ei am ajuns un intelectual realizat“. Nu-i aşa că-ţi vine să exclami: „Hai, fată!“?