De cum te urci pe ferry- boat-ul care pleacă din Ouranopoli spre Dafne, principalul port al Athosului, simți că pătrunzi într-un alt timp. Iar când pui piciorul pe cheiul tocit și respiri aerul Sfântului Munte
25 Noi, 2024
Mămăliga
Înainte să-mi țină de foame, mi-a ținut de lumină! Căci prima oară când am văzut-o răsturnată pe masă, am zis că trebuie să fie o rudă mai mică a Soarelui.
Rămăseserăm fără gaz în lampă, din cauză că uitase mama să cumpere, iar mama uitase din cauză că rămăseserăm fără bani.
Ne-am pomenit, taman când se însera, cu ea răsărindu-ne în casă.
S-a umplut odaia de raze.
Bunica le-a făcut mănunchiuri, împărțindu-i fiecăruia câte unul.
Eu am păstrat din mănunchiul meu câteva raze, ca să pot învăța la lumina lor pentru școală.
A păstrat și mama câteva, ca să poată coase cămașa ruptă a tatei. Odată i s-a terminat ața și-a vârât în ac chiar una dintre razele păstrate!
Cam toate femeile făceau așa.
D-aia și ziceau cei de la oraș despre oamenii de la noi din sat, când îi întâlneau, că miros a mămăligă!
Și eu pățesc deseori la fel.
Doar că mie nu hainele îmi miros a mămăligă, ci sufletul.
Cum am învățat la lumina mămăligii alfabetul, tot așa miros și cuvintele pe care le aștern pe hârtie.
Însă nu-mi este deloc, dar deloc, deloc, rușine de lucrul acesta.
Și n-o să-mi fie niciodată!
.jpg)
