Una dintre cărțile care aduc în atenție personalitatea Sfântului Andrei Șaguna este și prima biografie despre el, scrisă de secretarul său, Nicolae Popea, Episcopul de mai târziu al Caransebeșului și membru
Mămăliga
Înainte să-mi țină de foame, mi-a ținut de lumină! Căci prima oară când am văzut-o răsturnată pe masă, am zis că trebuie să fie o rudă mai mică a Soarelui.
Rămăseserăm fără gaz în lampă, din cauză că uitase mama să cumpere, iar mama uitase din cauză că rămăseserăm fără bani.
Ne-am pomenit, taman când se însera, cu ea răsărindu-ne în casă.
S-a umplut odaia de raze.
Bunica le-a făcut mănunchiuri, împărțindu-i fiecăruia câte unul.
Eu am păstrat din mănunchiul meu câteva raze, ca să pot învăța la lumina lor pentru școală.
A păstrat și mama câteva, ca să poată coase cămașa ruptă a tatei. Odată i s-a terminat ața și-a vârât în ac chiar una dintre razele păstrate!
Cam toate femeile făceau așa.
D-aia și ziceau cei de la oraș despre oamenii de la noi din sat, când îi întâlneau, că miros a mămăligă!
Și eu pățesc deseori la fel.
Doar că mie nu hainele îmi miros a mămăligă, ci sufletul.
Cum am învățat la lumina mămăligii alfabetul, tot așa miros și cuvintele pe care le aștern pe hârtie.
Însă nu-mi este deloc, dar deloc, deloc, rușine de lucrul acesta.
Și n-o să-mi fie niciodată!




.jpg)