Mărturisire

Să scriu la Ziarul Lumina a fost și este pentru mine un privilegiu la care, nu cu mult timp în urmă, nici n-aș fi sperat. Nu numai datorită impor­tanței instituției-mamă, Biserica Ortodoxă Română, ci și pentru calitatea în sine a primului cotidian creştin din România şi singurul ziar creştin ortodox din lume.

Venind aici, în iulie 2019, am găsit o redacție formată din oameni tineri şi foarte tineri, jurnalişti de nădejde, ca şi colegii lor din aparatul tehnic-administrativ, interesaţi de tot ceea ce e interesant şi, îndrăznesc s-o spun, simpatici. Ei sunt păstoriți cu înțelepciune şi competenţă, cu severitate când e cazul, dar și cu umor când e îngăduit, de părintele director Nicolae Dascălu.

O parte dintre colegi sunt diaconi sau preoți. Nici măcar nu-mi ima­ginez cum reușesc să se descurce îndeplinindu-și zilnic și sarcinile bisericești, și cele redacționale, și pe cele familiale - căci mulți dintre ei au copii. Dacă s-ar strânge toţi copiii lor într-o zi în redacţie ar fi ca o grădină plină de flori!

Nu e de mirare, așadar, că m-am simțit repede ca acasă. Mai exact, am simțit că am ajuns unde trebuia să ajung. De altfel, când am anunțat pe Facebook că voi lucra aici, peste 400 de prieteni au ținut să mă felicite. Unii dintre ei, e drept, au suspectat că voi fi nevoit să scriu texte exagerat de sobre, exclusiv pe subiecte religioase, și, pe altă parte, că în celelalte manifestări publice ale mele voi încerca să îndoctrinez lumea întru credință. N-a fost cazul. Nici de una, nici de cealaltă. Planetariul din Salina Slănic Prahova, Muzeul Pietrei al regretatului Lucian Avramescu, alte muzee și case memoriale, Laserul de la Măgurele și alte institute hi-tech de acolo, Festivalul „George Enescu”, mănăstirile Peștera Ialomiței, Cudalbi, Delta Neajlovului ori Comana, Timișoara în Decembrie 1989 - sunt doar câteva dintre subiectele despre care am avut bucuria să scriu aici, cu deplină libertate editorială și stilistică.

Cât despre prezența publică, singura schimbare a fost că mă bucur și mi se pare firesc să-mi promovez articolele și, implicit, Ziarul Lumina. Îmi place să cred că există măcar doi-trei oameni care în felul acesta au căpătat o imagine corectă despre publicație.

Nu spun toate lucrurile acestea din complezență, politețe sau festivism ocazional - ci pentru că le gândesc și le simt cu adevărat. Dar, e drept, ziua de azi are un parfum special, pentru că Ziarul Lumina împlinește 18 ani de existență. S-ar putea spune că a ajuns la majorat, dar adevărul e că a fost de la bun început o publicație matură. Țin să spun că am prieteni care citeau ziarul dinainte să ajung eu aici, deci nu de dragul meu, ci al lui.

Cei care nu-l citesc, sau o fac doar când și când, ar putea crede că Ziarul Lumina abordează doar subiecte religioase. E suficient însă să-ți arunci o privire pe site ca să descoperi - desigur, pe lângă temele care îi definesc misiunea - și articole despre cultură, sănătate, educație, istorie, istoria științei și tehnicii, poluare, programe europene și chiar despre rețete culinare și concursuri de gătit!

Acest lucru a fost posibil și datorită revenirii de la 8 la 16 pagini, pe care am prins-o și pot spune că n-a fost ușor, dar redacția s-a adaptat extraordinar.

Astfel, Ziarul Lumina a ajuns cu bine la această aniversare și n-am nici o îndoială că va continua la fel de bine.

La mulți ani în lumină!