Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
20 Dec, 2024
Măsura credinţei este măsura vieţii
Aveam un cunoscut în tinereţea mea, pe cineva care ştia multe despre ale credinţei şi soacra lui zicea: „Ştie, dar nu crede“. Adică nu e destul să ştii; ca să crezi trebuie să realizezi o stare sufletească, care, deşi porneşte de la informaţie, nu e numai informaţie. Părintele Arsenie Boca zicea că: „Cea mai lungă cale e calea care duce de la urechi la inimă“, adică de la informaţie la convingere. Când eşti numai informat, e prea puţin. Când eşti convins, e cât trebuie. Credinţa înseamnă convingere.
Tare îmi place mie împrejurarea aceea istorisită în Sfânta Evanghelie de la Marcu, în legătură cu omul care a zis: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele“ (Marcu 9, 24). Domnul Hristos nu a zis: „Dacă n-ai destulă credinţă, n-am ce-ţi face! Să-ţi înmulţeşti credinţa şi apoi stăm de vorbă“, ci l-a ajutat cu credinţa câtă a avut-o! Este foarte important lucrul acesta: să ai dorinţă de mai mult, ca să primeşti învrednicirea de la Dumnezeu. Măsura credinţei este măsura vieţii. Dacă vrea cineva să ştie câtă credinţă are şi cum îi este credinţa, cât îi este credinţa de lucrătoare, trebuie să se cerceteze pe sine în privinţa credinţei şi trebuie să ia aminte la viaţa pe care o duce, pentru că viaţa pe care o duce este mărturisirea credinţei. Deci, atâta credinţă avem, câtă manifestăm în viaţă. Dacă nu manifestăm în viaţă credinţa noastră, nu avem credinţă, chiar dacă mărturisim că avem credinţă. Credinţa în Dumnezeu, împreună cu roadele ei, este aşa cum este cultura. Se întăreşte pe măsura angajării noastre pentru ea.
.jpg)
