„Mersul său pe stradă era o predică“

Acum 120 de ani, într-o zi de 9 august, Hristos-Domnul a chemat la Sine una dintre luminoasele personalităţi ale învăţământului teologic din Bucovina, preotul profesor Vasile Mitrofanovici. Ca să înţelegem mai bine viaţa şi lucrarea acestui părinte al „liturgicii româneşti“, trebuie să aruncăm o privire de ansamblu asupra învăţământului teologic din Bucovina. Înainte ca Ţara Fagilor să fie înglobată Imperiului Habsburgic şi să se numească Bucovina, deci înainte de anul 1775, la Mănăstirea Putna exista o şcoală clericală unde candidaţii la preoţie erau instruiţi şi apoi ispitiţi canonic de episcop, în vederea hirotonirii. După ce Moldova de nord a fost anexată, această şcoală clericală, cunoscută în documentele vremii sub denumirea de „curs teologic“, a fost strămutată la Mănăstirea Horecea, lângă capitala noii provincii, Cernăuţi. Episcopul Dositei Herăscu de la Rădăuţi ceru statului austriac, prin adresa nr. 21 din ianuarie 1784, să înfiinţeze un „Clerisey-Seminarium“. Autorităţile au respins iniţial cererea episcopului, dar după mai multe insistenţe, totuşi aprobă aducerea unui profesor de la Carloviţ şi înfiinţarea unui şcoli clericale la Suceava. Cel căruia i-a fost încredinţată misiunea de înfiinţare a acestei şcoli teologice a fost profesorul Daniil Vlahovici, care în 1786 deja era prezent la Suceava, străduindu-se să-şi însuşească limba română. După trecerea la Domnul a episcopului Dositei Herăscu, în 1789, a fost numit episcop la Cernăuţi Daniil Vlahovici. Se ştie că în timpul păstorii sale în Bucovina Daniil Vlahovici a dus la împlinire o hotărâre a Curţii de la Viena, dramatică, ce-i drept, pentru mulţi români. El dă dispoziţii oficiilor parohiale ce ţineau evidenţa stării civile, să slavizeze onomastica prin terminaţii nu numai în ucraineană prin „-iuc“, ci şi poloneze, sârbeşti, mai puţin ruseşti. Numirea profesorului sârb în scaunul de la Cernăuţi făcu posibilă şi transferarea şcolii clericale de la Suceava la Cernăuţi. Important de menţionat este faptul că deşi episcopul şi directorul şcolii era de origine sârb, totuşi limba de predare era româna. În anul 1826, această şcoală a fost transformată în Institut Teologic în cadrul căruia majoritatea examenelor se susţineau în limba latină, germană şi greacă. În anul 1875, se înfiinţează la Cernăuţi Universitatea şi astfel institutul teologic devine Facultatea de Teologie Ortodoxă. Limbile de predare au fost româna şi germana.

De-a lungul existenţei sale, această instituţie de învăţământ teologic şi-a căpătat o strălucită recunoaştere, şi aceasta datorită iscusiţilor dascăli pe care i-a avut, care au trudit din greu în ogorul Domnului, desţelenind suflete pentru a semăna cu multă dăruire sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu, dar şi graţiei metodelor riguros ştiinţifice utilizate de aceştia în cercetarea şi expunerea informaţiilor din toate domeniile teologiei, în multe cazuri fiind chiar muncă de pionierat. Amintim aici câteva nume: Iuvenal Stefanelli, autorul primelor cateheze din învăţământul religios; Dionisie Ieremiev, Vasile Mitrofanovici, întemeietorul teologiei practice, Isidor Onciul, Teodor Tarnavschi, Nectarie Cotlarciuc, Vladimir Repta, primul profesor de studii biblice şi exegeză a Noului Testament; Artemie Berariu, prof. dr. Emilian Voiuţchi. Ar fi interesant să spunem că cel din urmă, profesorul Voiuţchi, a făcut parte din prima promoţie pe care facultatea cernăuţeană o dă Bisericii, dar şi primul care şi-a susţinut teza de doctorat la această instituţie de învăţământ teologic. Ţin să mai adaug un amănunt demn de evidenţiat. Multe din aceste lumini ale teologiei româneşti au fost reaşezate în sfeşnicul contemporaneităţii spre a ne lumina şi a ne fi icoană de slujire şi dăruire Bisericii lui Hristos de către neobositul căutător prin hrisoavele vremurilor apuse şi de multe ori uitate, preotul Dumitru Valenciuc din Volovăţ - Rădăuţi. În multele sale scrieri, părintele Dumitru a scos din colbul uitării şi din tainiţa ignoranţei multe figuri luminoase din istoria atât de zbuciumată a Bucovinei despărţită de patria-mamă nu de o graniţă, ci de rană mereu sângerândă.

Astăzi comemorăm, aşadar, pe unul dintre iluştrii profesori cernăuţeni, Vasile Mitrofanovici. Născut la începutul lunii prier a anului 1831, într-o evlavioasă familie bucovineană din satul Crasna, fostul Budineţ, din regiunea Storojeneţ, tânărul Vasile va învăţa de la tatăl său, care era preot, frumuseţea slujbelor şi a întâlnirii cu Hristos în rugăciune şi în slujire. După terminarea studiilor liceale la Cernăuţi, se va înscrie la Facultatea de Teologie din capitala Bucovinei. Rezultatele excepţionale obţinute îi determină pe profesorii săi să-l trimită la studii la Viena, unde s-a specializat în Teologia Practică, susţinându-şi doctoratul. După încununarea studiilor la Viena, cu distincţia „magna cum laude“, la doar 25 de ani, tânărul Vasile Mitrofanovici se întoarce acasă, unde este hirotonit preot în anul 1856 şi numit profesor suplinitor la catedra de Teologie Practică la Cernăuţi. Concomitent, i se încredinţează şi misiunea de a fi păstor duhovnicesc tinerilor elevi de la Seminarul Clerical din Cernăuţi. Pentru a se căli şi în ogorul practicii liturgice, pentru a veni în contact cu realităţile concrete din viaţa Bisericii, părintele Mitrofanovici cere să fie transferat ca administrator parohial la Vicovul de Sus, unde rămâne doar doi ani. Altarul şcolii avea nevoie de un slujitor devotat şi priceput. De aceea, în anul 1864, devine profesor titular, iar apoi ales decan al facultăţii în două rânduri, 1876-1787; 1882-1883, iar o dată chiar rector al Universităţii, 1877-1878. Conduita pastorală şi morală de o înaltă ţinută l-a recomandat pe profesorul Mitrofanovici ca să reprezinte Bucovina în Parlamentul de la Viena între anii 1880-1885. Pentru activitatea ştiinţifică, didactică şi misionară în anul 1879 i se acordă titlul de „Doctor Theologiae Honoris Causa“ iar, Mitropolitul Silvestru Moraru Andreevici i-a acordat în anul 1880 distincţia de arhiprezbiter stavrofor. La 9 august 1888, profesorul Mitrofanovici a trecut la cele veşnice în urma unei boli de inimă. Avea doar 57 de ani.

Neobositul profesor a lăsat o moştenire valoroasă teologiei şi culturii române: primul manual de omiletică din învăţământul teologic românesc, numit „Omiletica Bisericii dreptcredincioase răsăritene“; primul manual de liturgică, numit „Prelegerile de Liturgică“. Erau de fapt nişte cursuri universitare care au fost prelucrate, completate şi editate de urmaşul său la catedră, dr. Teodor Tarnavschi, sub titlul „Prelegeri academice despre Liturgica Bisericii drept credincioase răsăritene“, Cernăuţi, 1909, apoi din nou prelucrate şi publicate de mitropolitul Nectarie Cotlarciuc, sub titlul de „Liturgica Bisericii Ortodoxe“, Cernăuţi, 1929; curs de Pastorală rămas tot în manuscris litografiat (prelucrat şi editat mai târziu de Dionisie Ieremiiv, „Pimenica ortodoxă“, Cernăuţi, 1926-1929. Alte numeroase articole, recenzii, studii au fost publicate de ilustrul profesor în revista teologică şi bisericească a Mitropoliei Bucovinei, „Candela“, al cărei redactor a fost timp îndelungat.

Prin viaţa şi lucrarea sa, pr. prof. dr. Vasile Mitrofanovici este un dar luminos pe care frumoasa Bucovină l-a făcut Teologiei şi culturii româneşti.