Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Mihail Diaconescu - portret la 80 de ani

Mihail Diaconescu - portret la 80 de ani

Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Daniela Șontică - 08 Noi, 2017

„Portretul este întotdeauna o sinteză a evoluției, a firii și a manifestărilor unei persoane. Ca sinteză, portretul prelungește în chipul, trăsăturile și gesturile celui înfățișat elemente pe care artistul le obține după o prealabilă analiză. Se află aici o unitate a unei persona­lități, respectiv unele dintre trăsăturile ei convergente. De aceea, într-un portret se unesc și se împacă trecutul și prezentul unei persoane, contradicțiile și unitatea modului său de viață, ceea ce este concret și ideal în manifestările sale.” Acest fragment din cartea dlui prof. univ. dr. Mihail Diaconescu „Icoane din trecut și de azi - Portrete, evocări, mărturii” (Ed. Magic Print, 2017) reprezintă un argument în sine pentru apariția acestei cărți, dar mai ales pentru aplecarea autorului spre arta portretului în scris. Într-adevăr, cartea aceasta este o culegere de măiestrite crochiuri ale unor mari personalități culturale și spirituale din istoria noastră. Apar aici creionate figuri importante ale neamului, profesori, oameni de știință, scriitori, oameni ai Bisericii ale căror fapte și calități ne îmbogățesc prin punerea lor în lumină.

Noi valențe și uneori neștiute date putem citi despre: Sfinții Împărați Constantin și Elena, Sfântul Ioan Cassian, Vitalianus, Aaron Florian, B.P. Hasdeu, Ioan Lupaș, Mihai Viteazul, Dimitrie Cantemir, Al. I. Cuza, Nicolae Iorga, Constantin Noica, Ioan Căianu Vlachus, Mihai Eminescu, Octav Onicescu, Stelian Ivaș­cu, Urmuz, Paul Anghel, Ion Rotaru, Dan Zamfirescu, Hortensia Papadat-Bengescu, acad. Alexandru Surdu, Gheorghe Bulgăr, Ovidiu Drimba, Ioan Alexandru, Marin Preda, gen. Constantin I. Brătianu, Ilie Bădescu, Aurel Vlad, Rodica Vatamanu Subțire­lu, preoții profesori Dumitru Stăniloae, Dumitru Abrudan, Dumitru Radu. Și nu în ultimul rând, apar portretele vrednicilor de pomenire Patriarh Teoctist și Mitropoliții Antonie Plămădeală, Nestor Vornicescu și Bartolomeu Anania.

Dincolo de vocația certă de profesor - ca universitar, a insuflat multor promoții de studenți dragostea de studiu -, domnul Mihail Diaconescu este și un important romancier, fiind autorul următoarelor volume: „Visele au contururi precise” (1963), „Culorile sângelui” (1973), „Adevărul retorului Lucaci” (1977), „Umbrele nopţii” (1980), „Marele cântec” (1982), „Călătoria spre zei” (1982), „Speranţa” (1984), „Depăr­tarea şi timpul” (1986), „Sacrificiul” (1988), „Nopţi şi nelinişti”, „Pseudojurnal metafizic” (2008).

Temele romanelor au respira­ția largă a istoriei, înrădăcinându-se în solul adânc al valorilor perene. „Culorile sângelui” este dedicat pictorului Pârvu Mutu, zugravul de biserici din secolul al XVIII-lea, recent trecut de Biserica noastră în calendarul sfinților. În romanul „Adevărul retorului Lucaci”, povestea se petrece în umanismul românesc, premergător epocii brâncove­nești, personajul principal fiind un „profesor” din vremea Movileştilor. Romanul „Marele cântec” îl are în centru pe muzicianul şi savantul Ioan Căianu-Valachus din Transilvania. Documentarea istorică temeinică, la care se adăugă imaginația scriitoricească, a rodit din pana scriitorului Mihail Diaconescu romanul epocii lui Burebista intitulat „Călătoria spre zei”. Autorul îl portretizează pe principele Grigore Alexandru Ghica al X-lea în lucrarea „Speranţa”. Profund ata­șat de valorile creștin-ortodoxe, autorul a abordat și probleme de teologie în împletire cu cele știin­țifice, în izvodirea „Depărtarea și timpul”, roman care îl are ca erou pe astronomul și teologul Dionysus Exiguus. Un subiect aparte îl are „Sacrificiul”, care îi aduce în atenție pe luptătorii ardeleni pentru Marea Unire, o carte care poate suscita un interes deosebit în anul centenarului Unirii ce s-a înfăptuit la 1918.

Ca eseist în domeniul filosofiei artei, Mihail Diaconescu a realizat monumentala lucrare în două volume „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”. Abordarea transdisciplinară a cărții - teologie dogma­tică, istoria artelor, culturii şi civilizaţiei, poetică, patristică - face din această lucrare una utilă atât iubitorilor de artă, cât și cercetătorilor în varii domenii ale culturii.
Personalitate cu iradieri renascentiste, ajuns la venerabila vârstă de 80 de ani, pe care îi împlinește chiar astăzi, de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, fiu de preot și învățător, scriitorul Mihail Diaconescu este și unul dintre cei mai prolifici autori de studii, comunicări, articole, cronici, recenzii şi eseuri de teoria literaturii, istoria culturii, filosofia istoriei, estetică şi istoria literaturii.

Inserăm acest prea firav conturat portret al omului de cultură Mihail Diaconescu, împreună cu sincere urări de viață lungă, inspirație și forță creatoare, mereu sub umbrela harului divin!