Mitropolitul Visarion Puiu și mica „vasiliadă” din Bucovina

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2024 drept Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, cu scopul de a conștientiza și intensifica simțământul datoriei creștinești de a-i îngriji pe cei aflați în sufe­rință sufletească și trupească, împlinind cuvintele Mântuitorului: „căci bolnav am fost și M-ați cercetat” (Matei 25, 36).

Slujirea sacerdotală a cuprins dintotdeauna și datoria clericilor de a se îngriji de cei bolnavi, ca o împlinire a poruncii Domnului Iisus Hristos date ucenicilor Săi trimiși la propovăduire: „Tămă­duiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, pe demoni scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10, 8). Viața și lucrarea Sfântului Vasile cel Mare rămâne pilduitoare în acest sens, căci el a arătat în modul cel mai intens posibil că slujitorii Bisericii au misiunea de a prelungi în spațiu și timp lucrarea Domnului Iisus Hristos: „Și Iisus străbătea toate cetățile și satele, învă­țând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând toată boala și toată ne­pu­tința în popor” (Matei 9, 35).

Paradigma creată de Sfântul Arhiepiscop al Cezareei Capadociei au urmat-o numeroși sacerdoți ai Bisericii lui Hristos, atât cât le-a permis contextul în care au viețuit și păstorit credincioșii pe calea mântuirii.

Fără a concura cu marii ierarhi din trecutul Bisericii străbune, Mitropolitul Bucovinei, Visarion Puiu, deși nu a avut o păstorire îndelungată, prin activitatea sa, a reușit să înscrie în cartea de istorie a Bisericii moldave o pagină memorabilă. Recent am comemorat 145 de ani de la nașterea sa (27 februarie 1879) și de aceea astăzi vă propun câteva jaloane din rodnica activitate a remarcabilului ierarh bucovinean pe tărâmul pastorației celor aflați în suferință.

Pastorația suferinzilor a constituit una dintre preocupările constante ale Mitropolitului Visarion. Prin cuvânt scris sau rostit, el a arătat reală solidaritate cu cei bolnavi sufletește și trupește. Pentru ei ierarhul bucovinean a hotărât reabilitarea stațiunii balneare de la Vatra Dornei.

Mitropolia Bucovinei era și proprietara vestitelor izvoare de apă minerală, bogate în acid carbonic, dar și a nămolurilor terapeutice existente în preajma acestora. Dintr-o neglijență regretabilă, instalațiile balneare, bazele de tratament și hotelurile au ajuns într-o stare de degradare foarte accentuată, încât stațiunea devenise realmente nefuncțională. Mâna de bun gospodar a chiriarhului locului s-a simțit și aici. A alocat sume importante, aproximativ 16.000.000 de lei, refacerii și reintegrării ei în circuitul balnear. Din realizările concrete, amintim: renovarea capitală a hotelurilor nr. 1 și 2; cons­truirea unei noi baze de tratament ce utiliza acidul carbonic; înlocuirea tuturor băilor de lemn cu băi de aramă; achiziționarea de aparatură modernă pentru tratamentele balneare, organizându-se totodată un serviciu nou în domeniu, cel al electroterapiei, sub conducerea reputatului specialist bucureștean profesorul universitar I. Bistriceanu; reorganizarea secției mecano-terapie și așezarea ei sub conducerea unui alt specialist în domeniu, dr. Gheorghiu; dezvoltarea proiectelor de cercetare a noi surse de apă cu calități terapeutice și chiar descoperirea altor patru izvoare de apă minerală în împrejurimi; modernizarea drumului de acces înspre stațiune.

De menționat că Mitropolitul Visarion a încheiat un protocol cu medicii stabilimentului balnear, aceștia angajându-se să susțină programul mitropolitan de ajutorare a celor nevoiași prin consul­tații și tratament gratuit, iar eparhia urma să suporte financiar efortul personalului medical.

Grija permanentă, părintească, a întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române din Bucovina față de preoțimea și angajații Mitropoliei reiese și din inițiativa de a construi un cămin de vară, unde clericii și angajații Fondului bisericesc, precum și ceilalți funcțio­nari din administrația mitropolitană să poată petrece câteva zile de tratament și odihnă la malul mării. Ca atare, el dispune achizi­țio­narea unui teren în frumoasa localitate Burnas din ținutul Cetății-Albe, urmând a începe demersurile pentru ridicarea imobilului. Arhitectul Horia Creangă, nepotul genialului humuleștean, diaconul Ion Creangă, a primit însărcinarea de a întocmi proiectul și devizul construcției.

Într-o vizită canonică în orașul Suceava, din vara lui 1938, vlădica Visarion a remarcat cu tristețe că existau numeroși cerșetori pe străzi, iar pe la bisericile unde a slujit a zărit nenumărați bătrâni neîngrijiți; intrând în discuție cu mulți dintre ei, a constatat cu amărăciune că pe o parte dintre aceștia familiile i-au abandonat. De aceea a hotărât construirea unui azil pentru bătrâni în Suceava și a unei cantine destinate săracilor. Complexul social s-a ridicat pe o proprietate mai veche a mitropoliei, fosta casă a poetului Vasile Bumbac. Din anul 1939 azilul a devenit funcțional și în el s-au internat aprox. 32 de bătrâni, Mitropolia Bucovinei asigurându-le toate cele necesare unui trai liniștit.

Biserica are menirea de a acorda nu numai asistență duhovnicească membrilor ei, ci și materială, atunci când împrejurările o cer. O Biserică lipsită de inițiativa de a ajuta nu este Biserică, activitatea filantropică reprezentând una dintre caracteristicile ei. Mitropolitul Visarion a înțeles acest aspect, punându-l în practică, filantropia în timpul păstoririi sale la Cernăuți cunoscând aspecte deosebite. Anual se prevedeau în bugetul Mitropoliei Bucovinei sume alocate special operei de binefacere, în sprijinul celor bolnavi, singuri, orfani ori văduvi.

Așa cum subliniam mai sus, la Vatra Dornei s-au înființat cabinete medicale unde se acordau consultații gratuite populației sărace. Spiritul caritabil al Mitropolitului Visarion s-a arătat și în faptul că le-a purtat o permanentă grijă celor ce au slujit Biserica, adică preoților, cantorilor biseri­cești, funcționarilor aparatului administrativ, retrași la pensie sau bolnavi. Gândind la toți aceștia, ierarhul a stăruit adesea pentru efectuarea de rectificări bugetare în vederea unei retribuiri îndestulătoare, pe măsura muncii și a dragostei lor față de Hristos și Biserica Sa; în cabinetele medicale ale stațiunii balneare a Mitropoliei, ei beneficiau de reduceri consistente pentru tratamente sau chiar de gratuitate.

Iată repere din activitatea rodnică a Mitropolitului Visarion Puiu, care a încercat, pe cât i-a stat în putință, să realizeze în Bucovina „o mică vasiliadă”.