Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Moment minunat, care a pus capăt unui exil ce a durat 71 de ani
„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă” a fost sentimentul cu care ne-am îndreptat sâmbătă spre Mănăstirea Curtea de Argeș, străbătând un minunat peisaj românesc, pentru a participa la slujba de înmormântare a Reginei-mamă Elena și la depunerea rămășițelor ei pământești acolo unde le este locul, alături de fiul ei, Regele Mihai, în noua Catedrală Arhiepiscopală și Necropolă Regală.
Dar nu numai versul lui Tudor Arghezi ne-a răsunat tulburător în memorie, ci și cel al lui Nichita Stănescu, „Emoție de toamnă”, căci ceremoniile au fost dominate de foarte multă emoție.
A fost, în primul rând, emoția unui moment istoric, de cuvenită reașezare a lucrurilor la locul lor. Regina Elena a rămas în memoria noastră ca mamă a unui rege atât de iubit de către români, a unui rege care a făcut istorie pentru România și pentru întreaga lume, dar și prin ceea ce a izbândit în mod direct pentru națiunea ei, salvând viața a sute de mii de români.
Emoția s-a simțit acolo, aproape ca o prezență fizică, prin mulțimea de credincioși care, veniți din toată țara, au ținut să fie de față. I-am privit atent și am stat de vorbă cu ei: erau oameni de toată isprava, unii purtând cu mândrie tricolorul național, cuminți, evlavioși, vorbind în șoaptă sau deloc, trăind cu toată ființa acel moment special. O puternică impresie a făcut, asupra lor și asupra tuturor românilor, cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, transmis cu prilejul slujbei de înmormântare a Reginei Elena, mama Regelui Mihai I al României. Oamenii au fost emoționați de felul în care Părintele Patriarh a evocat figura celei care reprezintă un „simbol al rezistenţei prin credinţă, al demnității şi devotamentului în împlinirea vocaţiei sale de mamă şi regină”.
Și la sosire, și la plecare, am avut sentimentul că, alături de mulțimea din curtea mănăstirii, întreg orașul Curtea de Argeș a trăit ziua de 19 octombrie 2019 ca pe un moment minunat, care a pus capăt, în sfârșit, unui exil ce a durat 71 de ani.