Momentul când S-a zămislit Fiul lui Dumnezeu

La 25 martie, Biserica Dreptmăritoare cinsteşte Praznicul Bunei-Vestiri, zi de mare bucurie, care face parte din sărbătorile mari închinate Preacuratei Năs­cătoare de Dumnezeu.

De demult, în Paradis, printr-o femeie a intrat pă­catul în lume. La „plinirea vremii”, tot printr-o femeie, păcatul trebuia biruit. „Po­trivnica şarpelui” şi „fecioara îmbrăcată în lumină” trăia în Nazaretul Galileii. Era o copilă curată şi smerită, cu o credinţă autentică şi o iubire sfântă care se îndrepta nu­mai către Dumnezeu. Trăise la Templu. Învăţase acolo Legea cea veche. Ştia prorociile. Era pildă celor din preajmă. Trăia smerit şi-şi punea nădejdea numai în Dumnezeu. Există astăzi la Nazaret ruinele casei în care a trăit Preacurata Fecioară. Se află acolo, în apropiere, un izvor de unde Fecioara aducea apă.

Acolo, la Nazaret, trimis a fost Arhanghelul Gavriil să-i aducă vestea că va naşte pe Fiul celui Preaînalt. Sfântul Grigore Palama spune că Arhanghelul se desfăta de cu­răţenia gândurilor Fecioarei.

Ca una care voia să-şi păstreze neîntinată fecioria, Maria rămâne uimită de ve­stirea adusă de Arhanghel: „Cum va fi aceasta, de vre­me ce eu nu ştiu de bărbat?” (Ev. Luca I, 34). Sfântul Iacob Monahul, referindu-se la aceasta, spune: „Maria n-ar fi primit să fie Maica Mân­tuitorului, dacă prin aceasta urma să-şi calce făgăduinţa de feciorie. De aceea, îngerul o linişteşte, spunându-i felul naşterii şi cine va fi Cel ce Se vanaşte”.

Încredinţată de cuvintele Arhanghelului, curata Fe­cioară acceptă cu smerenie: „Fie mie după cuvântul tău!” (Ev. Luca I, 38). Părin­ţii Bisericii afirmă că acesta a fost momentul când S-a zămislit Fiul lui Dumnezeu. „Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fe­cioarei Se face şi Gavriil ha­rul bine-l vesteşte” (Tropa­rul Bunei-Vestiri).

Sfântul Ioan Damaschin observă că în Sfânta Scrip­tură este spus de două ori cuvântul „Fie”. La început, când Dumnezeu a poruncit să fie lumină, prin acest „Fie” s-a iniţiat zidirea lumii materiale. Când Fecioara rosteşte la Nazaret „Fie”, s-a început restaurarea lumii stricate prin păcatul stră­moşesc. Se ştie foarte bine că a restaura este mai greu de­cât a face din nou.

Tot Sfântul Ioan Damas­chin spune că, după ce Fe­cioara Maria a rostit cuvân­tul „Fie”, Cerul şi nenumă­ratele oşti îngereşti au săltat de bucurie că de acum nea­mul omenesc va avea un Răscumpărător. Dacă Fe­cioara n-ar fi acceptat să fie Maica Mântuitorului, poate că nici acum nu am fi fost răscumpăraţi.

Sfântul Grigore Palama spune că Buna-Vestire s-a petrecut într-o zi de vineri, la ceasul al şaselea, adică în ziua şi-n ceasul în care au păcătuit primii oameni şi în care avea să se întâmple jertfa Crucii.

Buna-Vestire „este înce­putul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac” (Troparul Sărbătorii). Este ziua bucuriei şi a speranţei împăcării noastre cu Dum­nezeu, prin întruparea Dumnezeiescului Său Fiu.

Sfântul Maxim Mărturi­sitorul spune că „oştile înge­rilor au numit-o cu adevărat 'fericită, ca şi neamurile oa­menilor, iar cei ce nu o nu­mesc fericită şi nu o preamăresc nu sunt număraţi împreună cu oamenii, ci sunt fiii pierzaniei şi partea dia­volului, însă toate neamurile adevăraţilor oameni o nu­mesc fericită şi o preamăresc, şi o au drept ajutor şi mij­locire la Domnul ”

Evenimentul Bunei-Vestiri, depăşind hotarele tim­pului şi ale spaţiului, rămâ­ne mereu proaspăt în viaţa Bisericii. Crearea lumii - întru începuturi -  şi recrea­rea ei - prin întruparea Domnului binevestit de în­ger - cer o a treia schimbare - de această dată personală  - a fiecăruia dintre noi. Căpătăm starea de om nou în momentul în care şi noi, în smerenie şi ascultare, răspundem chemării, ca oarecând Fecioara: „Fie”.