Monahia Filofteia Șenchea - pildă de smerenie și statornicie pe calea ostenelilor duhovnicești

Dintre viețuitoarele Mănăstirii Agapia, chipul și nevoința monahiei Filofteia Șenchea constituie un exemplu pentru anii mulți pe care i-a primit de la Dumnezeu (98), pentru îndelunga-viețuire în mănăstire, mai precis din anul 1900 până în 1984, când a trecut către Domnul, precum și pentru modelul de trăire oferit viețuitoarelor tinere ale acestei vetre monahale.

La acestea se adaugă și pilda de dia­log cultural, reliefată în desele conversații cu persoanele importante care au trecut pragul mănăstirii, mai ales în perioada stăreției arhimandritei Agafia Velase.

Dintre amintirile păstrate într-un loc special al inimii se desprinde și momentul în care am întâlnit-o pentru prima dată pe evlavioasa monahie Filofteia Șenchea.

La Biserica „Adormirea” din Fălti­ceni, în anii grei ai regimului comunist, participa la slujbă și distinsa doamnă Steliana Lovinescu, soția căr­turarului și filosofului Vasile Lovi­nescu, ultima dintre cele care păstrau candela aprinsă în vestita casă a Lovineștilor din urbea Fălticenilor, familie reper pentru istoria culturii naționale.

Deși doamna dialoga arareori și vădea o anumită retragere din viața pu­blică, mi-a vorbit despre maica Fi­lofteia Șenchea, prietena ei. Dacă era vorba despre prietenie înseamnă că și de o parte, și de cealaltă existau motive întemeiate pentru aceasta. Steliana Lovinescu era o persoană se­lectivă în privința oamenilor pe care îi alegea să-i aibă în preajmă, ast­fel că dintr-un oraș întreg în care erau destule nume cu daruri și dem­ni­tăți felurite, ea păstrase doar câți­va interlocutori, cultivând o anumită autocenzură exagerată în a-și alege partenerii de dialog, iar dacă s-a apro­piat de monahia Filofteia Șen­chea, cu siguranță, existau suficiente argumente.

În anumite situații, prin intermediul meu a trimis daruri și vești monahiei Filofteia Șenchea. Poposeam la Agapia și apoi treceam de cele mai multe ori muntele, per pedes apostolorum, până la Schitul Sihla și apoi la Sihăstria. Așa am ajuns prima dată în chilia maicii Filofteia, situată chiar la intrarea în mănăstire, în vechile case stărețești ale arhimandritei Agapia Velase, care a condus Mănăstirea Agapia în perioada 1940-1950. În ultimii ani ai vieții sale, până când a trecut la cele veșnice, ar­hi­man­drita Agafia Velase a locuit împreună cu ucenițele ei, între acestea aflându-se Filofteia Șenchea și Eli­sabeta Gogan, iar mai târziu, Trifilia Scutăreanu și Cleopatra Hodorog.

M-a impresionat prezența hieratică a maicii Filofteia, blajină de felul ei, înțeleaptă, binevoitoare, care pentru mine părea atunci o persoană de viță nobilă, prin discurs, atitudine și minunata așezare a spa­țiilor în care viețuia, imprimate de amintirile de demult, cu icoane, picturi celebre și fotografii importante, cele mai multe dintre imagini având-o în centrul lor pe arhimandrita Agafia Velase, care rânduise viața cunoscutei mănăstiri româ­nești într-o perioadă grea, a sfârși­tu­lui celui de-Al Doilea Război Mondial, până la trecerea către orânduirea comunistă.

Poposind acolo de multe ori, am devenit apropiat și un fel de ucenic al maicii Filofteia, în special al maicilor Trifilia și Cleopatra, pe care le pomenesc mereu și care constituie un exemplu elocvent de slujire a monahismului, fiecare având daruri speciale care întăreau lucrarea de comuniune din marea mănăstire nemțeană.

La câțiva ani după ce am întâl­nit-o, maica Filofteia Șenchea a trecut la cele veșnice, încărcată de ani și amintiri prețioase, de bucuriile și încercările prin care trecuse în viața monahală, în cei peste 80 de ani închinați Mirelui Hristos.

Devenise, cum am observat, o în­țe­leaptă monahie la care se raportau nu doar maicile din jurul ei, ci și cunoscuta stareță a Agapiei, stavrofora Eustochia Ciucanu, cea cu inimă mare, deși aspră și neclintită, calități care completau în mod fericit tenacitatea de a conduce o mănăstire ca Agapia și care, după părerea mea, ar fi putut conduce un guvern, bine chivernisind responsa­bilitățile acestuia.

Monahia Filofteia Șenchea provenea din localitatea Zărnești - Brașov, născându-se într-o vreme în care comuna era dominată de cultul greco-catolic.

Mănăstirea Agapia avea pe atunci o legătură specială cu Transilvania, multe dintre călugărițe provenind din ținutul de dincolo de Carpați. Din însemnările și amintirile mele, monahia Filofteia s-a născut la 8 ianuarie 1886 și a fost botezată în ziua de 14 martie. Pă­rin­ții ei se numeau Nicolae Oprea Șen­chea, cu soția Elisabeta, și a pri­mit la Botez numele Stanca, fiind asistată ca nași de Nicolae Dan, cu soția sa, Stanca.

În anul 1907, dintr-un document semnat de stareța Epraxia Deme a Mănăstirii Agapia și înaintat Mitropolitului Moldovei, Partenie Clinceni, se cerea, conform Regulamentului Sfântului Sinod privind disciplina monahală, închinovierea surorii Stanca Șenchea, care dorea să rămână statornică în decizia de a se consacra vieții monahale. Așadar, venise în mănăstire de câțiva ani și încerca să împlinească cu osârdie rânduielile vieții monahale, acesta fiind și considerentul pentru care stareța mănăstirii îna­inta spre aprobare cererea privind tunderea în monahism a surorii care se remarcase prin statornicie, răbdare și smerenie. Necunoscând cu exactitate anul în care a venit în mănăstire, putem considera că intrase pe poarta Mănăstirii Agapia cu cel puțin șase-șapte ani înainte de tunderea în monahism.

Perioada care a urmat în viața ei a fost plină de împliniri, dovedin­du-se o călugăriță ascultătoare și pricepută, prezentă în numeroasele ascultări ale mănăstirii. Având darul scrisului frumos, a ostenit și la cancelarie, devenind ucenica apropiată a stareței, arhimandrita Agafia Velase, într-o mănăstire care avea peste 400 de călugărițe, acest lucru cerând multă responsabilitate și pricepere, calități fără de care nu ar fi putut împlini cele încredințate.

În anii în care arhimandrita Agafia Velase a fost stareță, se resim­țeau multe lipsuri, întâi în perioada războiului, până în 1944, apoi în anii secetei, ai foametei și ai cenzurii care au urmat odată cu instaurarea regimului ostil Bisericii.

În anul 1950, arhimandrita Agafia Velase, având o vârstă respectabilă, peste care se adăugase sufe­rința adusă de numărul anilor, s-a retras din stăreție, fiind înlocuită cu stavrofora Veronica Constantinescu, care a îndeplinit și funcția de directoare a Seminarului Monahal de la Mănăstirea Agapia. A trecut la cele veșnice în ziua de 7 mai 1964, la venerabila vârstă de 93 de ani.

Monahia Filofteia Șenchea i-a rămas aproape venerabilei arhimandrite până la capăt, a îngrijit-o și a prohodit-o, fiind în acea perioadă un sprijin de nădejde atât fostei ei starețe și îndrumătoare, cât și conducerii mănăstirii. Numele ei apare în multe documente întocmite după întrunirile Consiliului Spiritual al Agapiei, când se cerea chiriarhului tunderea surorilor din obște sau erau discutate anumite proiecte și schimbări în viața mănăstirii. În astfel de împrejurări erau chemate la consiliu, din numerosul sobor, câteva călu­gă­rițe cu o râvnă deosebită, dintre care, pe lângă monahia Filofteia Șen­chea, amintesc pe Epiharia și Fi­lof­teia Dorneanu, Pulheria An­drieș, Epraxia Diaconescu, Galineea Pă­tră­ces­cu, Emilia Lupușor, Pavelina Acio­bo­tariței, Emiliana Spirido­nescu, Olga Gheorghiu, Elpidia Sîrbu, Laurenția și Zenaida Mititelu, Evghenia Rusu, Olimpiada Handrea, Eprahxia Bojoi și altele, într-o vreme, semnând ca secretare, monahiile Trifilia (Trandafira) Scutăreanu și Eustochia Ciucanu.

Prezența monahiei Filofteia Șen­chea în Consiliul Spiritual al Mănăs­tirii Agapia confirmă dragostea ei pentru cele sfinte și pentru buna chivernisire a cunoscutei mănăstiri.

O remarcă deosebit de importantă este a legăturii monahiei Filofteia Șenchea cu slujitori ai Bisericii, scriitori, oameni de cultură, artiști, pictori, medici și profesori care veneau la Agapia.

Mi-am dat seama de acest lucru când poposeam acolo, vara sau la sărbătorile Crăciunului. Nu era zi în care să nu fie vizitată de cineva, amintind legătura și corespondența cu familia scriitorilor Lovinescu, care au fost oaspeții ei în Mănăstirea Agapia.

Profesorul bizantinolog și scriitorul I. D. Ștefănescu venea adeseori la maica Filofteia și vorbea despre anii care trecuseră, la fel numeroși istorici, cercetători tineri, pe care conducerea mănăstirii îi trimitea la maica Filofteia, în vederea oferirii unor informații. Ce păcat că maica nu a scris amintirile despre anii petrecuți la Agapia, ai începutului de veac XX, cu protipendada care poposea în mănăstire, pe mulți primindu-i, ca o gazdă bună, alături de stareța ei și de celelalte viețuitoare ale mănăstirii.

Vorbea despre Vlahuță și Delavrancea cu familiile și prietenii lor, despre scriitorii care poposiseră în mănăstire, până la cei din vremea noastră, incluzându-l pe părintele Bartolomeu Valeriu Anania, apropiat al arhimandritei Agafia Velase.

În anii viețuirii ei alături de sta­reța Agafia Velase, monahia Filofteia Șenchea l-a slujit cu atenție și cinstire pe teologul erudit, retras la Agapia, Mitropolitul Irineu Mihălcescu, care a trecut la Domnul în acel timp (†1948).

Maica Filofteia s-a ocupat îndeosebi, din porunca stareței Agafia Velase, de toate cele necesare acelor momente, tot ea s-a îngrijit ca la mor­mântul mitropolitului să fie așezată o cruce de piatră, lucrată de meșterii din zonă, pe care, mai târziu, Mitropolitul Iustin Moisescu a înnoit-o, cinstind astfel amintirea marelui ierarh care și-a încheiat zilele la Mănăstirea Agapia.

Dar câte alte personalități ale vremii nu s-au perindat pe la Agapia...

Dintre monahiile de altădată au mai rămas doar câteva care își amintesc de monahia Filofteia Șenchea.

O faptă bună împlinită ani de-a rândul de către maica Filofteia era pomenirea cu evlavie a celor ador­miți. Gestul de recunoștință nu se oprea doar la maicile sub oblăduirea cărora învățase tainele vieții monahale, ci și la nenumărații cunos­cuți, prieteni și binefăcători de altădată ai mănăstirii.

Când cineva cunoscut din înalta societate de atunci a României, până la persoanele obișnuite, chiar umile, ce fuseseră întâlnite de ea, trecea la cele veșnice, maica Filofteia rânduia slujbe de pomenire pentru ei.

Maicile împreună-nevoitoare cu ea, mai tinere ca vârstă, făceau colive timp de 40 de zile, apoi, același lucru se întâmpla la sorocul trecerii lor din această viață.

Devenise un fel de Avraam duhovnicesc, un permanent rugător pentru cei care nu cunoșteau aceste datini, învățându-i să fie împlinitori ai rânduielii Bisericii.

Nu mai vorbesc despre permanenta evocare a celor care se nevoiseră înaintea ei la Mănăstirea Agapia. În fruntea acestora era, așa cum am mai pomenit, arhimandrita Agafia Velase, stareță vestită a cunoscutei mănăstiri.

Nu știu dacă în arhiva Mănăstirii Agapia s-a păstrat corespondența monahiei Filofteia Șenchea. Dacă aceasta nu s-a pierdut, se vor descoperi frânturi de istorie literară și culturală, întrucât casa arhimandritei Agafia Velase, pe care ani la rândul a administrat-o monahia Filofteia Șenchea, coresponda prin epistole cu oameni importanți, scriitori, profesori, medici, intelectuali de înaltă ținută.

În vremea poposirii mele în casa stărețească de la Agapia existau multe fotografii, unele dintre ele imortalizând vizitele importante și legătura duhovnicească ori de suflet a multor oameni importanți, cu pururea pomenita monahie Filofteia Șenchea.

Nu pot trece sub tăcere faptul că stareța Mănăstirii Agapia, stavrofora Eustochia Ciucanu, cu statura ei de general de elită, o prețuia în mod deosebit, o vizita uneori și se bucura să o vadă, întrucât intrase în mănăstire, în anii când maica Filofteia era pentru cele mai tinere un bun exemplu.

Când a trecut la cele veșnice monahia Filofteia Șenchea, în februarie 1984, stareța Eustochia Ciucanu a prețuit-o cum erau înainte doar starețele și consilierele mănăstirii, cu rânduială de slujbă solemnă și cuvânt de omagiere din partea ei, ceea ce nu se întâmpla de obicei.

În aceeași zi de februarie 1984, a fost prohodită și monahia Macrina Alexa, o călugăriță de frunte a mănăstirii, bună cântăreață și pricepută în lucrările administrative și gospodărești, care urmase studiile la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, dar a fost nevoită să le întrerupă în ultimul an, în urma Decretului comunist 410/1959.

Îmi amintesc de zilele acelea de februarie, când maica Cleopatra m-a chemat la înmormântare. Aproa­pe că nu am putut ajunge, căci zăpezile erau cât casa; doar în ajun s-au deschis drumurile și am putut străbate cu dificultate troienele până la Mănăstirea Agapia. În ziua despărțirii de monahia Filofteia Șenchea, maica Cleopatra mi-a spus că împlinise dorința maicii, chemându-mă la înmormântarea ei.

Privind fotografiile, păstrate de la maica Filofteia și dăruite chiar de ea, revăd chipul stareței Eustochia Ciucanu alături de al maicii Filofteia Șenchea, într-o ipostază din ziua de 21 mai, anul 1967, o altă imagine din tinerețe, plină de învățăminte pentru o viață dăruită slujirii Domnului, în care se observă frumusețea uniformei monahale din Agapia, ușor diferită de cea purtată acum.

Aceste aduceri amintite doresc să o cinstească pe cunoscuta călu­gă­rița Filofteia Șenchea de la Mănăstirea Agapia, la 40 de ani după trecerea ei din această lume, având vârstă aproape centenară și peste 80 de ani de nevoințe mo­na­hicești.