Moştenirea Arhiepiscopului Hristodoulos

În mijlocul unei mulţimi adunate în rugăciune, cu inima deschisă spre a-l primi pe noul arhiepiscop al străbunei Elade, păşea zâmbitor, asemenea unui copil, Preafericitul Hristodoulos. Cu lacrimi în ochi, în acea zi de aprilie a anului 1998, îşi cerea iertare în numele înaintaşilor săi pentru greşelile lor. Era începutul unei noi ere a Bisericii Ortodoxe din Grecia. Dincolo de schimbările administrative, de revigorarea vieţii duhovniceşti, a relaţiei cu oamenii simpli, mai ales cu tinerii, de glumele pe care le făcea, liderul spiritual al elinilor a ştiut să cultive dragostea întâlnirii cu Dumnezeu şi cu semenii. I-a rugat fierbinte pe conaţionali să-şi iubească patria şi să nu accepte schimbarea unor idealuri păstrate din moşi-strămoşi. A văzut în Ortodoxie particularitatea popoarelor grec şi român de a aduce un suflu nou Uniunii Europene. A fost un om dur cu cei care susţineau amestecul de spirit şi de idei străine de credinţa străbună. Nu s-a ferit să îi critice pe politicieni atunci când aceştia au slujit interesului personal sau de grup, şi nu celui naţional.

A fost încercat de o boală necruţătoare. S-a luptat până în ultima clipă. A fost un model de nădejde şi rugăciune în suferinţă. Credea că orice încercare de la Dumnezeu are rostul ei şi este pe măsura puterii noastre. I-a îndemnat pe oameni, cu o voce tremurândă, să nu-şi piardă curajul. Pe 28 ianuarie 2008 a plecat în călătorie spre Împărăţia cea veşnică. Mulţi s-au întors la credinţă datorită întâlnirii cu el. Gestul său final de a-şi cere iertare de la cei cărora le-a greşit nu a rămas neobservat. Oameni de toate vârstele, cu lacrimi în ochi, îşi aşteptau răbdători rândul pentru a-i săruta mâna pentru ultima dată. În primul cimitir al Atenei, acolo unde îşi doarme somnul de veci, mormântul său este uşor de recunoscut: „Unde sunt foarte multe flori, acolo este“, îţi spune paznicul. „Arhiepiscopul iubirii“, aşa cum scrie pe mormânt, a fost condus pe ultimul său drum de două milioane de oameni. Numărul celor care l-au iubit, l-au apreciat, l-au simţit ca pe un părinte sau prieten este mult mai mare. Oamenii au spus despre el cuvinte pe care rar le auzi la moartea unui ierarh: „sfânt“, „lider al poporului“.

Sunt deja 6 ani de când a plecat dintre noi. Pentru Biserica Greciei, pierderea unui asemenea ierarh este încă o rană deschisă. Poporul român i-a fost prieten Arhiepiscopului Hristodoulos şi l-a primit cu braţele deschise la Iaşi, Bucureşti şi Craiova, în 2000 şi 2003. Arhiepiscopul Hristodoulos rămâne o figură emblematică a Ortodoxiei la cumpăna dintre milenii, un om care se naşte o dată la câteva zeci de ani. De acolo din cer veghează asupra poporului lui Dumnezeu să nu-şi piardă credinţa şi identitatea naţională în vremurile tulburi ale secolului al XXI-lea.