Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Mucius Scaevola
S-a spus despre romani că, în comparaţie cu grecii, au fost un popor barbar. Într-adevăr nu au avut subtilitatea filosofică a elenilor, dar vitejia lor i-a făcut renumiţi în toată lumea. Pilda de astăzi ne propune un personaj care a ajuns celebru datorită bărbăţiei lui, Mucius Scaevola. Cu astfel de soldaţi nu e de mirare de ce Imperiul Roman a ajuns la asemenea întindere acum 2.000 de ani.
Când regele etrusc Porsena a atacat Roma, romanii, care nu erau prea pregătiţi din punct de vedere militar, s-au gândit că modalitatea cea mai simplă de a respinge atacul e să-l omoare pe atacator. Aşa că l-au trimis pe un tip, Mucius Gaius, să îl asasineze pe regele etrusc. Mucius s-a strecurat într-o noapte în tabăra etruscă şi din greşeală a omorât pe altcineva.
Porsena, furios, a ordonat uciderea lui Mucius. În timp ce-şi aştepta pedeapsa, acesta a fost văzut de gardieni cum îşi ţinea cu nonşalanţă mâna dreaptă deasupra focului de tabără, lăsând-o să ardă. Intrigaţi de comportamentul lui Mucius, s-au adresat lui Porsena, care l-a luat la rost pe prizonier. „De ce îţi arzi mâna? Nu te doare?“ La care Mucius i-ar fi răspuns: „Îmi ard mâna dreaptă pentru că te-a ratat. Sper ca următorul roman să nu mai greşească aşa cum am făcut-o eu.“ Înspăimântat la vederea tăriei de caracter a acestui soldat roman, Porsena l-a întrebat: „Şi mai sunt mulţi asasini care se pregătesc să mă omoare?“ Răspunsul lui Mucius a fost: „E o listă cu vreo 300. Eu eram primul.“
Porsena a dat ordin imediat ca Mucius să fie eliberat şi trimis înapoi la Roma şi chiar în acea noapte a ridicat asediul, gândindu-se că dacă pe urmele lui mai sunt alţi 300 de asemenea soldaţi romani, cu siguranţă unuia îi va reuşi misiunea. Mucius a devenit un erou legendar al Romei antice şi a fost supranumit ulterior „Scaevola“, adică „Stângaciul“ - fiindcă rămăsese invalid de mâna dreaptă. (Augustin Păunoiu)