Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Nevoia de relaxare
Nu trăim vremuri tocmai uşoare... După o pandemie cu aproape 6,5 milioane de victime, care nici măcar nu s-a încheiat cu totul, a urmat un război devastator în imediata noastră vecinătate, plus conflicte mai mult sau mai puțin violente în diferite locuri ale lumii, plus o criză financiar-economică mondială aflată abia la început, care a crescut deja prețul carburanților cu peste 30% și, în țara noastră, a dus indicele Robor la 8%, cu toate efectele consecutive, în special în ceea ce privește creditele, fără de care tinerilor le este rareori posibil să-și cumpere un apartament.
Dar viața merge mai departe - și trebuie să meargă! Există cel puțin trei planuri pe care ne putem găsi forța de a întâmpina cu fruntea sus, cu încredere, determinare și speranță, orice fel de încercări la care suntem supuși.
Pe nivelul cel mai înalt se află, desigur, credința în Dumnezeu. Ea ne ghidează și ne susține sufletește în momentele cele mai dificile. Ea ne aminteşte cine suntem, ai cui suntem şi cine ştie mai bine decât noi ce ni se întâmplă şi ce trebuie să ni se întâmple.
Pe al doilea nivel e cultura. Citind, mergând la un concert ori un spectacol de teatru, intrând într-un muzeu sau o sală de expoziții - și apoi reflectând un pic la ceea ce-am citit, văzut şi ascultat - ne putem regăsi echilibrul şi puterea de a merge mai departe.
Dar există şi un al treilea nivel, care, chiar dacă e mai modest decât celelalte două, nu trebuie neglijat. Îi putem spune petrecerea timpului liber sau altcumva. Nu denumirea contează, ci nevoia pe care o acoperă: aceea de a ne relaxa măcar un pic în goana zilelor, de a zâmbi, de a ne simți pur și simplu bine.
E important de spus că aceste simple nevoi omenești nu implică neapărat cheltuieli semnificative. Cine își permite să-și facă vacanțele în locuri exotice și să mănânce în restaurante de lux e liber s-o facă. Dar noi, cei mai mulți, putem să ne simțim bine pe bani puțini sau chiar gratuit.
Gratuit? Da! Toate orașele României au parcuri, unele extraordinar de frumoase, prin care te poți plimba chiar ore în șir. Familia mea a vizitat toate parcurile bucureștene - sunt 47! - și obișnuim ca, din când în când, să ocolim integral lacul Herăstrău, la pas, cale de două ore.
Aproape gratuite pot fi și întâlnirile cu rudele, vecinii, prietenii. Ce-ți trebuie ca să te simți bine cu cei dragi? Cu siguranță nu caviar și șampanie... E drept, în zilele noastre s-a creat obiceiul ieșirii împreună în oraș. Foarte bine, dar nu e obligatoriu, poate fi și acasă.
Copiii au la dispoziție, în parcuri ori în părculețele dintre blocuri, tot mai multe locuri de joacă atrăgătoare și sigure - nu ca periculoasele, scorojitele și ruginitele leagăne-bărci de tablă ale anilor 1980.
Cei mari pot găsi în unele locuri zone cu aparate de exerciții fizice. Nu ne strică un pic de mișcare, căci mulți ducem o viață mai degrabă sedentară - așa că și alergarea, ciclismul și folosirea trotinetelor sunt la tot mai mare preț.
Apoi drumețiile. Dacă locuiești în centrul unui oraș mare, îți trebuie un pic de timp pentru a evada din el, dar, odată scăpat din jungla de beton și asfalt, nu există loc din țara aceasta binecuvântată de Dumnezeu în care să nu poți face o plimbare în natură. Sigur că e mai ofertant la munte sau în zonele de deal-vale pe care Lucian Blaga le-a nemurit sub numele de spațiu mioritic, dar și la câmpie ai unde să evadezi din rutina zilnică.
Pentru că avem nevoie de așa ceva!