Niște curcubeie pe niște ceruri mai mici

Tabără internațională de pictură în Teleorman? Da, chiar așa! Ba încă una în aer liber. În tot aerul liber din lume, pentru că, fără să fie mulți, au venit pictori de peste tot. Petri Hilden, din Finlanda, Mira Kir, din Kazahstan, Avni Behluli, din Kosovo, Veciye Duzaratoglu, Faruk Celik și Hasan Erdogan, din Turcia, iar Juan Carlos Nanake, tocmai din Peru. Acestora li s-au adăugat teleormănenii Laura Culcea, Diana Badea, Cornelia Mâțulescu și Tudor Șerbă­nescu. Ultimul, care e de fapt primul, pentru că lui i se datorează totul, a fost, pentru a șaptea oară, curatorul acestei manifestări artistice mai puțin obișnuite. Spun mai puțin obișnuite, pentru că ea s-a desfășurat într-un sat unde singurul zugrav de culori pe care-L cunoscuseră oamenii era Dumnezeu, care așternea pe cer, după ploaie, ditamai curcubeul.

Într-o zi au apărut la Nenciulești, acesta e numele satului, niște străini, aduși aici de Tudor Șerbănescu, fiu al satului. Și aceștia au început să aștearnă pe niște ceruri mai mici, pe măsura puterii lor de muritori, tot un fel de curcubeie, croite din aceleași culori ca ale celui de pe cerul cel mare, de deasupra lumii. Nu veniseră să stea mult străinii aceia. Doar câteva zile.

Unde să doarmă însă peste noapte? Acolo în sat, pe la oameni, în caselor celor dispuși să-i primească. Florin Burcea, Ion Mitroi și Alexandru Badea au fost primele gazde. Li s-au alăturat apoi Ionela Turpină, Marian Mitroi și alții. Nu doar cu casa, ci și cu masa. Astfel că, anul acesta, Tabăra internațională de pictură de la Nenciulești a ajuns la a șaptea ediție. Și nu se va opri aici.

Vița Necea, primărița localității, a prins drag de tablourile pe care oaspeții le-au pictat în timpul petrecut în sat, tablouri ce le sunt lăsate gazdelor la plecare, promițând să le adune pe toate într-un muzeu. Centrul județean pentru promovarea culturii a anunțat, prin vocea directorului său, Ciprian Agapie, c-o să-i acorde tot sprijinul. Iar Marius Tița, cunoscut critic de artă din București, prezent și la Nenciulești, și la Alexandria, unde s-a organizat, în ultima zi a taberei, o expoziție cu lucrările ediției de acum, a spus că abia așteaptă să vină la deschidere. La deschiderea muzeului din Nenciulești.

Eu, unul, sunt convins că va veni și marele pictor Ștefan Luchian, care a trecut, cu mai bine de un secol în urmă, prin Teleorman, pentru a se îndrăgosti de fata primarului din Alexandria și pentru a-și lăsa o parte din suflet în frescele pe care le-a pictat în interiorul catedralei din oraș. Adus de mână de Dumnezeu! Inimile mari ale oamenilor din Nenciulești merită asta. Ca să nu mai vorbesc de inima lui Tudor Șerbănescu, care e cea mai mare dintre toate, atât de mare încât încap în ea toate culorile cerului și pământului de acasă.