Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Normalitatea cititului în metrou
Nu ştiu cât de mult aţi mers în ultimul timp cu metroul, însă, dacă n-aţi mai făcut-o de mult, ar fi bine să mergeţi ca să constataţi un lucru foarte îmbucurător: lumea citeşte! Şi nu citeşte numai ziare gratuite, ci cărţi. Un sentiment de bucurie te cuprinde văzând această îndeletnicire, bună până de curând numai pentru metrourile din alte ţări. Fenomenul pare să nu fie unul trecător, ci unul care se consolidează în peisajul trenului subpământean din Bucureşti. Când oamenii citesc, nu te poţi gândi decât că în curând vei vedea persoane mai civilizate pe stradă, ai speranţe că părinţii de azi vor educa mai frumos copiii care vor fi adulţii de mâine, că tinerii cititori de azi care vor ajunge în posturi importante mâine vor avea o anumită cultură, şi aceasta nu ne este indiferentă, pentru că toţi aceşti oameni vor trece prin filtrul unei minţi cultivate şi prin sita unei gândiri frumos structurate toate acţiunile lor - care nu-i vor privi numai pe ei, ci pe noi toţi.
Care să fie însă cauzele ce îl fac pe bucureşteanul de azi să citească în metrou? Pe vremea lui Ceauşescu, ştiam cu toţii că lumea citea şi de plăcere, dar şi pentru că nu prea avea alte preocupări, timpul liber nu şi-l puteau oamenii ocupa cu nenumărate programe de televiziune ca azi, nu puteau să meargă în cine ştie câte locuri de relaxare. Lumea trăia evenimente standard într-o lume trasă la indigo. Deci cititul era inclus în norma de supravieţuire. Cu atât mai mult este ceva bun cititul de azi, când mai există şi ispita ascultării la căşti peste tot a muzicii, şi pierderea vremii butonând la telefon tot felul de jocuri ori completând integrame şi sudoku. Poate oamenii conştientizează că timpul este prea preţios ca să-l lase să zboare când merg câte o oră cu metroul sau cu un alt mijloc de transport în comun. Oricum trăim în mare viteză, mereu ne grăbim şi suntem presaţi din toate părţile de termene şi sarcini.
Şi mai este ceva care a contribuit la noul asalt spre lectură: în ultimii ani, marile ziare centrale, pentru a-şi fideliza cititorii, au pornit campanii puternice de publicare şi vindere alături de ziar a unor cărţi importante din literatura română şi străină. Cumpărate la preţuri foarte accesibile, cărţile au trecut dincolo de obiectul de lux în care se transformaseră şi au ajuns în bibliotecile românilor. Din bibliotecă până în geanta de serviciu nu este distanţă mare. Românii citesc din nou. Şi, în ultimul timp, merg în număr mare şi la teatru, deşi este criză în continuare, deşi biletele nu sunt aşa ieftine. Parcă bate un vânt de normalitate pe la noi. Nu-i aşa?