Normalitatea în administraţie

▲ Cred că România va ajunge să fie o ţară europeană şi atunci când, în afara dezvoltării economice şi a unui nivel de trai convenabil, administraţia va fi mai puţin vizibilă şi când va fi percepută prin calitatea serviciilor ▲

Am mai scris şi altădată despre faptul că administraţia în ţările europene mai avansate este mai puţin vizibilă decât cea din ţara noastră. Am făcut referire la faptul că în unele ţări, cetăţenii nu au, cel puţin aparent, aceeaşi percepţie faţă de administraţie, pentru ei părând doar ca fiind asociată cu servicii publice oferite la modul simplu şi firesc. Simplul fapt că administraţia la noi este percepută ca un factor de putere şi de forţă, cu un aparat de lucru greoi şi poate că uneori supradimensionat, ne arată că reforma în acest domeniu nu va fi altceva decât simplificarea relaţiei cu cetăţenii, într-o tendinţă spre normalitate. Atunci când toate lucrurile funcţionează perfect, oamenii vor avea timp să îşi concentreze atenţia spre ceea ce poate însemna cultură, relaxare, securitate şi linişte. Orice, numai administraţie nu. Pentru fiecare dintre noi, problemele care ne sunt aproape ţin de sănătate, de educaţie şcolară, de curăţenie şi de linişte.

M-am gândit la toate acestea aducându-mi aminte cu haz de celebra zi de joi, zi în care, în perioada comunistă, se practica scoaterea din producţie a muncitorilor, dar şi scoaterea din birouri a şefilor. Aceştia din urmă fiind obligaţi, în acest fel, să simtă realitatea cotidiană a oamenilor simpli. La timpul respectiv, această măsură a stârnit zâmbete sau alt gen de remarci. Cauzele, însă, ţineau de un aspect corect, şi anume distanţarea administraţiei faţă de adevăratele realităţi din jurul nostru. Evident că acea măsură era specifică perioadei comuniste, şi anume prost gândită şi nerealistă.

În ultimul timp, cel puţin noi, cei care reprezentăm Guvernul în teritoriu, dorim să găsim soluţii în a simplifica relaţia cu cetăţenii. Pentru a nu îi ţine pe drumuri atunci când doresc să plătească nişte banale taxe sau solicită diverse acte sau documente, cum ar fi caziere, certificate constatatoare, permise, paşapoarte etc. În fapt, ar trebui să ajungem, la un moment dat, să realizăm aceste servicii publice pe loc şi fără a „plimba“ cetăţenii la alte instituţii pentru tot felul de alte documente, chitanţe sau timbre fiscale. Se poate. Pentru aceasta au început deja să se impună măsuri care să ne ducă la acest deziderat.

Ca în fiecare duminică, am trecut prin piaţă, păstrându-mi tabieturile şi plăcerea de a fi aproape de oameni. Pentru ei, grijile de astăzi nu sunt nici politice, nici administrative, adaptându-se felului nostru de a trăi şi căutând soluţii pentru a le fi mai bine. Mulţi dintre oamenii simpli nu cunosc persoanele care le conduc destinele. Şi poate că e bine aşa! Se rezumă la a asculta şi privi seara târziu diverse personaje publice care, deseori, vorbesc de cu totul altceva decât de problemele cetăţenilor şi nevoile acestora. Întoarcerea către cetăţeni este, de fapt, o necesitate pentru o Românie modernă. Englezii îi numesc pe funcţionarii publici „public servants“, adică cei care au o singură misiune, şi anume să-i servească pe cei din jurul lor.

Reforma în administraţie înseamnă, printre altele, şi schimbarea mentalităţilor şi atitudinilor. Uneori, un zâmbet, o vorbă bună înseamnă mai mult decât ceea ce se oferă din spatele unui ghişeu şi după ce ai stat suficient de mult la o coadă.

Cred că România va ajunge să fie o ţară europeană şi atunci când, în afara dezvoltării economice şi a unui nivel de trai convenabil, administraţia va fi mai puţin vizibilă şi când va fi percepută prin calitatea serviciilor. Până la acel moment, oamenii nu ne vor înţelege ca fiind cei obligaţi să le ofere, pe banii lor, linişte şi normalitate.