Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Note de lectură Cuvintele Domnului - Comoara ascunsă în țarină

Note de lectură Cuvintele Domnului - Comoara ascunsă în țarină

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Repere și idei
Un articol de: Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon - 10 Iun, 2022

Semnalăm cu bucurie faptul că literatura omiletică românească s-a îmbo­gățit recent cu două noi volume de predici, roade binecuvântate ale slujirii Prea­sfințitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Redactate la Editura „Cuvântul Vieții”, volumele impresionează, în primul rând, prin bogăția con­ținutului, întrucât numărul mare de pagini întrece în extensie cărți similare din bibliografia noastră. Dar nu pentru că predicile ar fi lungi, ele încadrându-se armonios în ceea ce numim „timp psihologic”, ci pentru că la multe dintre duminici și sărbători sunt rânduite două, trei și chiar patru cuvântări, ceea ce reprezintă un avantaj remarcabil pentru beneficiari - vorbim mai ales de tinerii slujitori -, în sensul că se pot inspira din mai multe variante pentru aceeași zi liturgică. Extensia se explică și prin faptul că volumul al doilea include predici la mulți dintre sfinții care nu beneficiază de panegirice în alte cărți, dar și predici dedicate câtorva icoane ­deosebite, al căror cult a devenit în timp foarte popular.

Comoara ascunsă în țarină, frumoasa expresie nou-testamentară desemnând „Împărăția cerurilor”, aleasă atât de inspirat pentru copertele volumelor, reprezintă, deodată, o țintă și un îndemn. Țintă, Împărăția cerurilor fiind scopul prioritar pe care trebuie să-l vizeze orice predică; îndemn, pentru ca propovăduitorii să fie mereu în căutare… Așa cum ne mărturisea la orele de curs părintele Galeriu: „Dragii mei, de câte ori recitesc o pericopă evanghelică, de-atâtea ori descopăr noi sensuri, uneori în legătură cu un singur cuvânt… Este uimitor!”

Pășind pe urmele predicatorilor români consacrați, față de care își exprimă o adâncă recunoștință în prefața sugestiv intitulată „Cuvintele închinate Domnului”, Prea­sfințitul Părinte Episcop Timotei ne dezvăluie smerit motivația „așternerii” predicilor în volume tipărite: „Predicile așternute în paginile următoare au fost rostite cu diferite prilejuri și nu au fost alcătuite din dorința de a fi așezate în rama slovelor nemuritoare ale învățăturii, ci au fost rostite pentru a fi de folos altora, în locuri diferite, zile obișnuite ori ceasuri de sărbătoare, având un vădit caracter pastoral-misionar, izvorâte din dorința de a fi povățuitoare celor care merg pe cărarea mântuirii. Aceste pagini constituie un smerit dar oferit Stăpânului a toate, precum și celor care au strecurat în inima mea cuvinte folositoare. Sunt mulți la număr, așezați într-un veșnic pomelnic al inimii” (Vol. I, p. 8). În același timp, Preasfinția Sa își mărturisește crezul omiletic, în fapt, crezul oricărui propovăduitor conștiincios: „Rostirile clericilor de la amvon sunt, în primul rând, o chemare sfântă, iar cel care le propovăduiește va trebui să le împlinească. Ele nu sunt o lecție de orgoliu, nici dorința deșartă de a arăta altora un drum pe care tu însuți nu mergi. Îndemnul începe cu tine și apoi se adresează celorlalți, în lumina unei iubiri frățești…” (Vol. I, p 5).

Din punct de vedere pastoral-omiletic, valoarea acestor două volume de predici, odată cu cele menționate anterior, constă în următoarele caracteristici:

- Cuprind predici la toate duminicile și sărbătorile de peste an, cu un adaos generos privind anumiți sfinți, neîntâlniți în alte cărți de profil (Nectarie de la Eghina, Teodosie de la Brazi, Neagoe Basarab, Iachint de Vicina, Dosoftei al Moldovei, Grigorie Dascălu etc.), dar și în legătură cu cinstirea câtorva icoane deosebite (Icoana Preacuratei de la Ghighiu, Îndrumătoarea și Odighitria-Lidianca de la Neamț, Prodromița de la Athos, Maica Luminii de la Rădășeni). Tot în adaosul generos se înscriu și predicile consacrate unor zile liturgice speciale (cinci cuvântări dedicate Canonului celui Mare, patru Joii celei Mari și una Vinerii celei Mari).

- Ca gen, observăm că majoritatea predicilor se încadrează în categoria „omilii tematice”: „omilii”, pentru că au în nucleu învățăturile evanghelice, fie din pericopele rânduite, fie din învățăturile Mântuitorului, în general; „tematice”, pentru că fiecare predică poartă un titlu, care indică, de fapt, tema centrală. Remarcăm aici frumusețea și realismul acestor titluri, deosebit de expresive. Dăm câteva exemple: Mergând pe același drum (Duminica a 7-a după Paști); Grijile vieții, permanentă provocare (Duminica a 3-a după Rusalii); Viața omului, corabie care trece pe mare fără să lase urme (Duminica a 9-a după Rusalii); Când lacrimile devin bucurie și moartea înviere (Duminica a 20-a după Rusalii); Fericiți sunt cei ce-și poartă crucea până la capăt (Duminica a 3-a din Post); Betleemul, patria Celui Care este pretutindeni (Nașterea Domnului); Întâlnirea cu Sfinții, adevărata căutare a Împărăției (Sfânta Cuvioasă Parascheva); Drumul încercat al unui ierarh răbdător (Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina); Ultima călătorie în negrăită smerenie către Ierusalim (Sâmbăta lui Lazăr).

- Conținutul doctrinar este accesibil, în pofida profunzimii învăță­turilor expuse, observându-se în fiecare predică un parcurs ascendent, prin metoda inductivă (de la simplu la complex), cea mai indicată metodă, atât din punct de vedere omiletic, cât și catehetic. Parcursul ascendent duce, astfel, la un moment de vârf al fiecărei predici, care, prin mesajul înalt, încununează întregul efort omiletic. De pildă, într-un panegiric consacrat Bunei Vestiri, citim: „Îngerul trimis din înaltul cerului se întâlnea cu cea mai curată ființă pe care umanitatea o putea oferi Dumnezeirii. Era, de fapt, întâlnirea dintre un înger ceresc cu altul pământesc…” (Vol. II, p. 168).

- Limbajul întrebuințat este simplu, pe înțelesul tuturor, așa cum se cuvine să fie predica, în general, ținând seama de simplitatea ma­jorității ascultătorilor. Nu lipsit însă de un colorit stilistic foarte plăcut, specific graiului liturgic românesc, dulce și odihnitor. Recurgem și aici la un mic exemplu: „…Mântuitorul Hristos, așezat în mormânt, era de fapt Soarele cel înainte de soare sau Soarele mai mare decât luminătorul. Soarele apune pentru noi, dar apusul lui este pentru alții răsărit. Lumina lui nu se oprește niciodată. La fel este și Soarele dreptății...” (Duminica Mironosițelor, vol. 1, p. 35).

Spațiul limitat al unei recenzii obișnuite nu îngăduie mai multe detalii privind conținutul și procedeele stilistice, dar cititorii interesați le pot descoperi direct. Predicile vor intra de acum în faza de receptare, mai ales în scopul de a fi valorificate la Amvon. Astfel, preoții, studenții și seminariștii teologi vor găsi în ele un sprijin deosebit de prețios, cum și Prea­sfinția Sa a găsit în nenumăratele cărți de predici consultate, ori în predicile audiate direct, după cum însuși, cu recunoștință, măr­turisește. Îl felicităm și-i mulțumim pentru osteneala deloc ușoară de a redacta un număr atât de mare de cuvântări, care acoperă toate duminicile și sărbătorile anului bisericesc. Felicitări se cuvin și ostenitorilor Editurii „Cuvântul Vieții” pentru condițiile excelente de tehnoredactare. De încheiere, reproducem cuvintele calde ale Preasfinției Sale, pline de nădejde și conștiinciozitate pastorală: „Mă rog ca aceste slove să ajungă în pământ bun și să aducă roade bogate. Rămâne să ne străduim a împlini cuvintele Evangheliei, pentru că «cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în Împărăția cerurilor»” (Vol. I, p. 8).