„Nu cumva eşti creştin? Da, sunt creştin“

Dacă în zilele noastre a fi creştin a devenit un lucru obişnuit, uneori atât de obişnuit încât pentru mulţi nu pare să mai însemne ceva, în urmă cu secole era un motiv suficient pentru pedeapsa capitală. Dar nu atât simpla mărturisire a numelui de creştin era cel mai grav lucru pentru persecutori, cât mai ales modul de viaţă al ucenicilor lui Hristos, faptele şi refuzul acestora de a abjura în favoarea credinţelor „oficiale“. Fragmentul următor conţine un extras dintr-o mărturie a primelor veacuri, cu privire la prinderea şi condamnarea câtorva dintre miile sau sutele de mii de creştini ucişi pentru credinţa lor.

Nefiind dispuşi să îşi renege faptele, credinţa şi modul de viaţă, aceşti creştini nu au putut opta decât pentru o singură cale: moartea şi veşnicia întru lumina Celui pe Care L-au mărturisit. Nu întâmplător, încă din acele timpuri, martirii au fost şi sunt comemoraţi în ziua morţii, aceasta fiind considerată, de fapt, adevărata lor naştere. În continuare, un fragment din interogatoriile la care erau supuşi creştinii, înainte de a fi torturaţi şi ucişi.

Fiind arestaţi, mai mulţi creştini au fost aduşi la prefectul Romei, cu numele de Rusticus (162-168).

Iar după ce au fost aduşi la scaunul de judecată, Rusticus, prefectul, a zis lui Iustin: Mai întâi, crede în zei şi supune-te evlavioşilor împăraţi.

Iustin a zis: Este un lucru curat şi nevinovat să credem în cele poruncite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Rusticus, prefectul, a zis: Cu ce învăţături te ocupi? Iustin a răspuns: Am încercat să învăţ toate ştiinţele, dar m-am oprit la învăţăturile cele adevărate ale creştinilor, deşi ele nu plac celor atraşi de înşelăciune.

Rusticus, prefectul, a zis: Aşadar, îţi plac aceste învăţături, nefericitule? Iustin a zis: Da, fiindcă, pentru învăţătura cea adevărată, îi urmez pe creştini. Rusticus, prefectul, a întrebat: Care este această învăţătură?

Iustin a zis: Noi adorăm pe Dumnezeul creştinilor, despre care credem că este unul singur, făcătorul şi creatorul de la început a toată lumea văzută şi nevăzută, şi pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a fost proorocit de profeţi că va veni pentru mântuirea neamului omenesc, propovăduitorul şi dascălul învăţăturilor bune. Şi eu, om fiind, socotesc cuvintele mele neînsemnate faţă de nemărginirea lui Dumnezeu, mărturisind că este nevoie de acea putere profetică prin care a fost proorocit Cel despre care am spus acum că este Fiul lui Dumnezeu. Să ştii, deci, că primind putere de sus au prezis profeţii venirea viitoare a Acestuia (a lui Hristos) printre oameni.

„Tatăl nostru cel adevărat este Hristos, şi mamă, credinţa în El“

Rusticus, prefectul, întrebă: Unde vă adunaţi? Iustin a răspuns: Acolo unde vrea fiecare şi unde poate. Socoteşti, oare, că noi toţi ne adunăm în acelaşi loc? Nu aşa, fiindcă Dumnezeul creştinilor nu este mărginit de un loc, ci, nevăzut fiind, umple cerul şi pământul şi este pretutindeni adorat şi slăvit de credincioşi.

Rusticus, prefectul, a zis: Spune-mi unde vă adunaţi sau în ce loc aduni pe ucenicii tăi?

Iustin a răspuns: Eu locuiesc aproape de casa unuia numit Martin, lângă băile lui Timotei, tot timpul de când am venit pentru a doua oară la Roma şi nu cunosc alt loc de întâlnire decât acolo. Şi dacă cineva voia să vină la mine, îi împărtăşeam cuvintele adevărului.

Rusticus, prefectul, a zis: Nu cumva, deci, eşti creştin? Iustin a zis: Da, sunt creştin.

Rusticus, prefectul, a zis lui Hariton: Şi tu eşti creştin? Hariton a răspuns: Sunt creştin din porunca lui Dumnezeu.

Rusticus, prefectul, a zis lui Harit: Tu ce spui, Harit? Harit a răspuns: Sunt creştin prin harul lui Dumnezeu.

Rusticus, prefectul, a zis lui Evelpist: Iar tu, cine eşti Evelpist? Evelpist, sclavul împăratului, a răspuns: Şi eu sunt creştin, fiind eliberat de către Hristos, şi împărtăşesc aceeaşi speranţă prin harul lui Hristos.

Rusticus, prefectul, a zis lui Hierax: Şi tu eşti creştin? Hierax a spus: Da, sunt creştin, căci ador şi mă închin Aceluiaşi Dumnezeu.

Rusticus, prefectul, a zis: Iustin v-a făcut pe voi creştini? Hierax a spus: De mult timp am fost creştin şi voi fi.

Iar Peon, ridicându-se, a spus: Şi eu sunt creştin.

Rusticus, prefectul, a întrebat: Cine v-a învăţat? Peon a spus: De la părinţii noştri am primit această frumoasă învăţătură.

Evelpist a spus: Într-adevăr, am ascultat cu plăcere învăţăturile lui Iustin, dar eu am învăţat sa fiu creştin de la părinţi.

Rusticus, prefectul, a întrebat: Unde sunt părinţii tăi? Evelpist a răspuns: în Capadocia.

Rusticus a zis lui Hierax: Părinţii tăi unde sunt? Iar el a răspuns: Tatăl nostru cel adevărat este Hristos, şi mamă, credinţa în El. Părinţii mei pământeşti au murit, iar eu, fiind luat cu de-a sila din Iconium, în Frigia, am fost adus aici.

Rusticus, prefectul, a zis lui Liberian: Tu ce spui? Eşti creştin? Nici tu nu crezi (în zei)? Liberian a spus: Şi eu sunt creştin. Cinstesc şi ador pe singurul, adevăratul Dumnezeu.

„Dacă nu vă supuneţi, veţi fi chinuiţi fără milă“

Prefectul zice lui Iustin: Ascultă, tu, cel numit învăţat, care socoteşti că ştii cuviinţele adevărului. De vei fi biciuit şi ţi se va tăia capul, crezi tu că te vei sui la cer?

Iustin a spus: Sper că voi avea lăcaşurile Lui, dacă rabd acestea. Căci ştiu că şi celor care au vieţuit drept li se dăruieşte harul dumnezeiesc până la sfârşitul acestei lumi.

Rusticus, prefectul, a zis: îţi închipui deci că te vei sui la ceruri pentru a primi o bună răsplată? Iustin a răspuns: Nu-mi închipui, ci ştiu sigur şi sunt încredinţat.

Rusticus, prefectul, a zis: Să venim deci la subiectul de faţă, care este necesar şi se cere (să-l îndepliniţi). Apropiaţi-vă împreună şi jertfiţi zeilor! Iustin a răspuns: Oricine gândeşte cu înţelepciune nu cade de la credinţă în nelegiuire.

Rusticus, prefectul, a zis: Dacă nu vă supuneţi, veţi fi chinuiţi fără milă.

Iustin a spus: Avem făgăduinţa că, fiind chinuiţi pentru Domnul nostru Iisus Hristos, vom fi mântuiţi. Căci această suferinţă va fi pentru noi mântuire şi îndrăzneală la înfricoşatul scaun de judecată universală a Domnului şi Mântuitorului nostru.

De asemenea, şi ceilalţi martiri au zis: Fă ceea ce voieşti. Căci noi suntem creştini şi nu jertfim idolilor.

Rusticus, prefectul, a hotărât, spunând: Cei ce n-au voit să jertfească zeilor şi să se supună poruncii împăratului, să fie duşi spre a fi biciuiţi şi să li se taie capul, potrivit dreptei rânduieli a legilor.

Sfinţiilor mucenici, preamărind pe Dumnezeu, mergând la locul obişnuit, li s-au tăiat capetele şi au săvârşit mucenicia lor prin mărturisirea Domnului nostru.

Unii dintre credincioşi, luând în ascuns trupurile lor, le-au pus într-un loc potrivit, fiind ei ajutaţi de harul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin. (Texte selectate din Martiriul Sfinţilor Mucenici Iustin, Hariton, Harit, Evelpist, Hierax, Peon şi Liberian, în vol. Actele Martirice, Editura I.B. M.B.O.R., Bucureşti, 1982)