Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei „Numai Dumnezeu ne poate încredinţa despre lucrurile dumnezeieşti“

„Numai Dumnezeu ne poate încredinţa despre lucrurile dumnezeieşti“

Un articol de: Arhimandritul Teofil Părăian - 03 Mai 2009

Cât priveşte Învierea însăşi, este o taină. Adică, noi am spus şi ştim că „înviere“ înseamnă revenirea trupului la viaţă, unirea cu sufletul şi cu dumnezeirea, în cazul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ştim că aceasta înseamnă învierea, dar ea rămâne totuşi o taină. Şi, de fapt, Învierea nu a văzut-o nimeni.

Când eram copil, credeam că nici nu se spune nimic la slujbe, decât doar că se scot, aşa, nişte sunete. Cu vremea, am început să-mi dau seama că totuşi se spune ceva, după aceea am învăţat texte pe de rost, din copilărie ştiam Liturghia, tot ce spune preotul ştiam, dar nu înţelegeam sau, în orice caz, nu apreciam în adânc lucrurile pe care le puteam exprima cu cuvântul, ca o poezie.

Biserica, însă, introducându-ne în această atmosferă a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, vine şi cu nişte lămuriri, cu nişte aprecieri asupra Învierii, mai ales în slujba de la Paşti. Pentru noi slujba de la Paşti nu este un simplu cadru în care se citeşte Evanghelia, pentru că, la drept vorbind, Evanghelia ar trebui să fie temeiul credinţei noastre în Învierea Domnului Hristos, pentru că în Evanghelie se scrie despre Înviere. Ori, temeiul credinţei noastre e credinţa celor din jurul nostru, e credinţa celor care mărturisesc aceeaşi credinţă. Apoi, slujbele, în general, şi temeiul din Evanghelie vine, am putea zice noi, în ultimul rând, deşi cei care vor să studieze despre Învierea Domnului Hristos, despre ceea ce spun Evangheliştii, despre ceea ce se spune în Faptele Apostolilor, pot să citească şi să studieze. Însă nimeni nu învaţă despre Înviere, nu se încredinţează despre Înviere prin studiu. Nu poţi să zici către cineva: „Uite, ia Evanghelia şi citeşte şi te convingi despre Învierea Domnului Hristos“. Nici noi nu ne-am convins aşa.

Când eram student la Teologie, mi-am propus să cercetez ce e scris în Evanghelii despre Învierea Domnului Hristos şi să citesc în Faptele Apostolilor ceea ce au scris Sfinţii Apostoli despre Învierea Domnului Hristos şi, până la urmă, mi-am dat seama că totuşi nu e convingător. Adică, noi avem informaţie, dar convingeri nu putem avea pe baza celor citite. Şi, de fapt, cred că nimeni nu a avut încredinţarea despre Învierea Domnului Hristos pe baza celor citite din Evanghelie. De ce? Pentru că Învierea este mai presus de ceea ce poate aştepta cineva şi nu ajunge nimeni să se încredinţeze despre Înviere din informaţie. Nici din informaţia Evangheliei, nici din informaţia prin cuvânt, prin predică, ci ajunge să se încredinţeze prin ceea ce s-au încredinţat cei care au ajuns să-şi spună „Hristos a Înviat!“, nu ca formulă, ci ca realitate, ca mărturisire de credinţă, şi aceia, de la început, au ajuns prin puterea lui Dumnezeu. Să ştiţi că numai Dumnezeu ne poate încredinţa despre lucrurile dumnezeieşti.