Numele de la Botez exprimă relaţia specială a fiecăruia cu Mântuitorul Hristos

De ceva vreme, Biserica Ortodoxă Română se confruntă cu o situaţie ce tinde să se generalizeze cu foarte mare repeziciune. Odată cu căderea regimului comunist din anul 1989, libertatea religioasă dobândită prin evenimentele de atunci a fost în unele părţi nu foarte bine înţeleasă. Unii credincioşi au priceput această libertate în sensul unor alegeri personale realizate fără acordul şi sfatul părţilor implicate direct. În cazul numelor primite la Botez, părinţii şi naşii au devenit factorii ce stabilesc un act capital din viaţa pruncului: primirea numelui.

Datorită importanţei numelui în viaţa creştină, în cele ce urmează vom vorbi despre ce şi câte nume ar trebui să poarte adevăraţii creştini ortodocşi, precum şi despre însemnătatea acestora.

Omului i se dă nume pentru a exprima relaţia specială, personală, unică a fiecăruia cu Mântuitorul Iisus Hristos. Omul e botezat după nume, nu ca fiinţă generală (a se observa formula de la Taina Botezului: „Se botează robul lui Dumnezeu, Numele, în numele Tatălui, Amin, şi al Fiului, Amin, şi al Sfântului Duh, Amin“). În Biserică, fiecare este prezent după numele său, ca persoană unică şi inconfundabilă, din momentul naşterii în Hristos (clipa Botezului) până la trecerea în sânul Bisericii cereşti (viaţa de apoi), culminând cu înfăţişarea personală înaintea lui Dumnezeu, la judecata din urmă. De aici observăm faptul că numele pe care-l primim la Botez ne însoţeşte şi influenţează întreaga viaţă pământească, cât şi cea viitoare. Cu ce şi câte nume ne vom prezenta, aşadar, înaintea lui Dumnezeu? Numele pus copiilor nu trebuie să fie o ambiţie a naşilor sau a părinţilor, ci el trebuie ales după o prealabilă discuţie cu preotul, care le va semnala importanţa acestuia în viaţa creştină. Dacă numele este înţeles astăzi ca o simplă etichetă a persoanei, trebuie căutat a alege această etichetă cât mai potrivit. Funcţia numelui este singura în măsură să consemneze unicitatea, să exprime şi să arate o persoană.

Puţini dintre credincioşi ştiu de existenţa unei rugăciuni speciale care, conform tipicului, trebuie citită în a opta zi după naşterea pruncului. Această rugăciune este o ierurgie cunoscută sub numele de „Rânduiala la însemnarea pruncului când i se pune numele“. Partea esenţială a acestei rânduieli este rugăciunea sau molitfa pentru punerea numelui, în care se pomeneşte pentru prima dată numele pruncului, la cuvintele: „Să se însemneze lumina feţei tale peste robul tău (iar aici îi pune numele)“. În practică, astăzi, această rânduială se săvârşeşte în ziua Botezului, mai precis înainte de citirea exorcismelor. Preoţii sunt puşi astfel în faţa faptului împlinit, când numele copilului nu reprezintă o alegere fericită, întâlnind situaţii destul de jenante uneori, când trebuie să boteze prunci care poartă nume nedemne de calitatea de creştin ortodox, atât prin forma, cât şi prin numărul lor.

Biserica Ortodoxă recomandă ca, la alegerea unui nume, să se ia în considerare următoarele: numele naşului; cel al Sfântului zilei în care s-a născut pruncul sau se botează; oricare alt nume de sfânt considerat patron şi ocrotitor al pruncului.

Obiceiul de a pune mai multe nume, neîntâlnit în Sfânta Scriptură şi nici în Tradiţia creştină ortodoxă, este o modă snoabă. Unii creştini din zilele noastre acordă câte două, trei şi, uneori, patru nume pruncilor, îmbinând, după explicaţiile lor, Ortodoxia cu modelele acestei lumi. Astfel, ei aleg nume inspirate din telenovele, din numele marilor fotbalişti şi a altor personalităţi ale lumii, nepotrivite pentru noul creştin, de exemplu, Mihai-Raul-Bobi, Robin-Cristian etc. Înaintea lui Dumnezeu nu putem avea decât un singur nume, pentru că avem un singur suflet. Numele ne dă şi ne asigură identitatea noastră. Totodată, nu trebuie uitat faptul că, oricâte nume am purta, unul dintre ele va fi utilizat, iar celelalte folosite doar la zilele onomastice (în cazul în care se primesc nume care pot fi sărbătorite). Nu ne putem adresa unei persoane cu o multitudine de nume. Fizic, nu putem realiza acest lucru. De aceea, se recomandă punerea unui singur nume, acela trebuind să fie nume de creştin. Nu trebuie înţeles acest lucru ca o alegere strictă de nume creştine regăsite în calendar, dar destul de ciudate pentru vremurile noastre (de exemplu, Gurie, Samsona, Aviv, Achilinda etc). De aceea, alegerea numelor nu trebuie făcută la întâmplare, ci acest lucru este de preferat a se stabili împreună cu preotul, de comun acord, respectându-se adevărata tradiţie onomastică ortodoxă, expresivă pentru neamul românesc.

Creştinul ortodox va purta, aşadar, un singur nume, autentic, specific credinţei şi neamului românesc, nume ce se va stabili cu asistenţa Bisericii, prin persoana preotului, care va sublinia esenţa şi importanţa acestuia.

Date fiind toate acestea, să conştientizăm faptul că, pentru a oferi un nume unui prunc, trebuie făcută o alegere critică, pentru ca viitorii creştini să nu poarte aceste nume ca un element ridicol.

De aceea, atunci când vom fi în postura de a da un nume unui copil sau când ni se va cere un sfat creştin obiectiv pentru alegerea unui nume, vom adopta poziţia fermă şi firească a Bisericii Ortodoxe: alegerea unui singur nume, care să-i facă cinste noului atlet al lui Hristos şi Bisericii în care va intra din momentul Botezului.