O aşezare seculară

În sud-estul judeţului Vaslui, în depresiunea colinară Elan din Podişul Central al Moldovei, se află oraşul Murgeni, având acest statut din anul 2003.

Săpăturile arheologice au relevat urme de civilizaţie pe aceste locuri încă din paleoliticul superior (40000-10000 î.Hr.). Cele dintâi menţionări scrise ale localităţii, ca fiind o comunitate de răzeşi, sunt consemnate în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), iar prima atestare documentară datată este un uric emis la 28 august 1466 în Suceava de Ştefan cel Mare şi Sfânt, prin care panul Binea de la Ialan (Elan) primea moşia Murgeni drept recompensă pentru dreapta şi credincioasa lui slujire.

Numele fraţilor Toader şi Dragoş Murgu, de la care ar veni denumirea aşezării, apar în calitate de cumpărători ai unei ocini din Murgeni într-un act dat la 5 aprilie 1500 în Suceava; denumirea satului e însă mai veche şi deci, chiar dacă provine de la un nume similar, nu poate fi legată de aceşti fraţi.

Vechiul sat, care se întindea între râul Elan (în vest) şi mijlocul dealului Ursoaia (la est), a dăinuit până la 6 septembrie 1844, când proprietarul acestuia, vornicul Alexandru Sturdza, l-a desfiinţat şi strămutat, împreună cu satul Hănăseni, în nou-înfiinţatul târg Murgeni, cu zile de iarmaroc pe moşia sa. Aflat la confluenţa comercială dintre drumul Brăilei şi cel care venea de la Bârlad spre Cârja sau Fălciu, noul târg s-a populat în scurt timp cu creştini şi evrei veniţi din toate părţile. La 26 iulie 1856, un foc năprasnic a pârjolit deja înghesuitul târg, dar închegarea sa a continuat până după Unirea Principatelor Române din anul 1859. După împroprietărirea ţăranilor din anul 1864 şi moartea lui Alexandru Sturdza, în anul 1869, moşia Murgeni a fost moştenită de doi dintre fiii săi, care au vândut-o mai multor moşieri. Reforma agrară din anul 1919 a continuat procesul de fărâmiţare a fostei moşii, iar cea din anul 1945 a trecut-o în proprietatea statului.

De-a lungul vremii, viaţa spirituală a reprezentat o continuitate în istoria localităţii, aici existând trei biserici ortodoxe. Prima dintre ele poartă hramul Sfântul Nicolae şi a fost construită în anul 1817 din vălătuci de pământ pe furci de lemn, ulterior fiind tencuită la exterior. Al doilea lăcaş de cult, de zid, cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, are piatra de temelie aşezată în anul 1914 şi a fost sfinţit la 21 mai 1916. În urma bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial, au rămas în picioare numai pereţii; biserica a fost refăcută între anii 1948 şi 1952, alte lucrări de reabilitare fiind efectuate, cu contribuţia enoriaşilor, în perioada 2010-2016. Cea de-a treia biserică are hramul Sfântul Teodor Tiron şi a fost zidită din cărămidă în anul 1976, fiind reparată în anii 2007, 2008 şi 2011.

În timp, şi învăţământul a urmat un curs ascendent. Prima şcoală din sat a luat fiinţă în anul 1865 într-o clădire închiriată. Nu a existat un local propriu până în anul 1908, când a fost construit un sediu cu patru săli de clasă. În anul 1927, a fost înfiinţată o şcoală de arte şi meserii, mutată la Bârlad în anul 1929. În această perioadă, a mai existat o şcoală evreiască religioasă, care a aparţinut sinagogii. În anul 1952, au fost edificate alte patru săli de clasă, în anul 1957 a luat fiinţă un liceu de cultură generală, iar în anul 1958 a fost dată în folosinţă o nouă şcoală primară. În anul 1960, liceul a fost dotat cu încă două clădiri pentru internatele de fete şi băieţi, o cantină şi o sală de gimnastică, iar în sudul aşezării a fost inaugurat un nou local pentru clasele primare. În perioada 1961-1963, a funcţionat o şcoală agricolă profesională în cadrul liceului, care acum este denumit Liceul Tehnologic Ghenuţă Coman (după numele primului director) şi fiinţează alături de alte nouă şcoli din oraş.

În anul 1972, satul număra circa 2.500 de locuitori, în prezent populaţia urbei (cu localităţile componente) depăşind 8.000 de cetăţeni. După secole de existenţă, Murgenii îşi continuă şi astăzi drumul neabătut prin istorie.